Suntem în anul 2060. În curând împlinesc o sută de ani dar mă simt încă verde din moment ce pot conduce, fără probleme, o maşină de aproape 1.500 CP. E vorba de ultimul model de Toyota Virgin, pe care mi l-am permis după ce o jumătate de secol am "calarit-o" pe bunica-sa, o Toyota Auris HSD. Pentru că mi-a fost însă atât de fidelă, am decis ca nici pe aceea să nu o duc la casare ci să o păstrez ca “piesă” de muzeu. Îmi aduc aminte, atunci când am cumpărat-o cu nici 25.000 de euro, cât de mândru eram! Îmi făcusem cadoul mult visat, şi anume unul dintre primele exemplare de autoturisme echipate cu motor hibrid, combinată între motorul cu ardere internă şi cel electric. Era o tehnologie revoluţionară la acea vreme, căci doar mărcile consacrate reuşiseră să implementeze cu succes Hybrid Synergy Drive. Dar cât de repede trec anii! Ce să mai faci în ziua de azi cu o maşină care, deşi confortabilă, silenţioasă şi foarte uşor de exploatat, continua să emane noxe, parcă 89 g/km CO2 şi nu atingea mai mult de 180 km/h? Păi cu “Virgina” mea ajung la 350 km/h şi în plus pot bea apă plată din ţeava de eşapament. Ce vă miraţi? Păi dacă foloseşte hidrogen drept combustibil, normal că emană doar vapori de apă de o puritate incredibilă! Problema cea mare în România e aceea că nu există “hidrogenării” pentru alimentarea unor astfel de maşini decât în marile oraşe. Conaţionalii mei, foarte conservatori, renunţă greu la bătrânul lor “Logan” pe motorină şi nu vor în ruptul capului să urce, ca mine, pe o…japoneză virgină! De aceea mai multe sunt încă benzinăriile decât hidrogenăriile cu combustibil lichid. Dar ce-mi pasă mie de alţii. La vârsta mea trebuie să mă bucur din plin de viaţa…care mi-a mai rămas de trăit. Îmi e teamă doar să nu sfârşesc la volan. Pentru că am sesizat că, de multe ori, mă ia somnul, atunci cand conduc. Într-un fel nici nu-i de mirare când rulezi cu 300 km/h pe autostradă, plutind efectiv, căci singurul zgomot al maşinii îl reprezintă doar fâşâitul “melodios” al compresorului care împinge aer prin pilele de combustie. Dar, oare nu cumva chiar am adormit? Ba cred că da, din moment ce mă trezesc în faţa computerului (nu al celui de bord de la Toyota Virgin) scriind ce visez. Oricum a fost un vis minunat, pe care l-am avut pentru a 13-a etapă a “SuperBlog 2010”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu