duminică, 31 octombrie 2010

CALCULATORUL - O COMPONENTA ESENTIALA A VIETII


Astăzi, după o lună de la debutul celei de-a treia ediţii a “SuperBlog 2010”, la jumătatea competiţiei dotată cu premii constând în vouchere de peste 10.000 de dolari, în cadrul probei cu nr. 21 se solicită participanţilor realizarea unui articol în care să se facă referire la utilizarea personală a calculatorului. Practic e imposibil să vorbeşti despre calculator personal într-o familie care numără cinci membri cu vârste cuprinse între 7 şi 48 de ani. Cu toate că, nu demult, am reuşit achiziţionarea unui laptop acesta nu e câtuşi de puţin unul personal. E adevărat că, în cea mai mare parte, se află în exploatarea capului familiei, care este jurnalist, dar nici ceilalţi patru nu se dau “bătuţi”. Unul îl utilizează pentru tot felul de rapoarte financiar-contabile, iar ceilalţi trei “aplică” serios la jocuri. Să vorbeşti despre utilitatea unui PC în viaţa cotidiană e ca şi cum ai vorbi despre pâine şi apă. Practic calculatorul a ajuns o componentă esenţială a vieţii, daca nu cumva chiar indispensabilă. Vorbind din postura ziaristului, computerul rămâne un element fără de care respectiva activitate ar fi de-a dreptul imposibilă. Transmiterea de date (informaţii), editarea şi prelucarea imaginilor şi postarea acestora pe site-urile create în acest sens nu ar fi posibile fără existenţa calculatorului. Evident că în funcţie de bugetul fiecăruia se poate achiziţiona un produs de lux sau unul…de duzină. Cum, în prezent, cele mai căutate PC-uri atât la intern cât şi la extern sunt laptopurile, concernul AMD-ATI s-a orientat spre acest segment de portabile creând tehnologia AMD Vision, sau mai exact spus platformele AMD Vision. Tendinţa actuală a utilizatorului (cel mai adesea casnic) este aceea de a crea şi apoi de a viziona conţinutul HD. Pentru aceasta e nevoie de un procesor mai rapid capabil să codeze/decodeze respectivul conţinut HD în timp real. Personal îmi e suficientă platforma Vision Premium (cu procesoare dual-core şi plăci grafice entry-level şi mainstream) care se adresează utilizatorilor care au un volum de lucru mai mare, editează fotografii si deţin un nivel de cunoştinţe de bază despre PC. Cei care folosesc calculatorul doar pentru navigarea pe înternet, vizionarea de filme şi editarea de documente în Word Office, platforma Vision Basic, este de-a dreptul indicată fiind şi cea mai ieftină. Utilizatorii cu un nivel de cunoştinţe peste medie şi a căror activitate necesită editări de filme de înaltă definiţie au însă nevoie de platforma Vision Ultimate care include procesoare dual, tri şi quad-core şi plăci grafice mainstream şi high-end. În fine, pasionaţilor de gaming, creatorilor de conţinut 3D, ori cei care folosesc aplicaţii de creaţie cu cerinţe mari de sistem a fost creată cea mai puternică platformă, Vision Black cu procesoare quad şi six-core, respectiv plăci grafice single-GPU din seria 5000.

CUM POATE FACE INCONJURUL LUMII O STIRE "FABRICATA"



Chiar dacă accepţiunea termenului de blog este oarecum similară cu cea de “jurnal”, bloggerii nu respectă nici pe departe regulile elementare ce ţin de documentare, respectiv de deontologia profesiei de jurnalist. E adevarat că nici de bloggeri acţionaţi în instanţă pentru calomnie nu am aflat, aşa cum se întâmplă – destul de des – în cazul ziariştilor. Consider că un articol postat pe blog ar trebui să răspundă şi el la cele cinci întrebări fundamentale – cine?ce?unde?când?cum? – iar informaţia să fie verificată din trei surse diferite. În cadrul etapei a 34-a a concursului “SuperBlog 2010” echipa BlogMoney îi surpinde pe participanţi cu o temă incitantă: primează sau nu traficul, notorietatea şi recunoaşterea talentului de către semeni, atunci când vine vorba de publicarea unui articol care nu are nimic comun cu realitatea, putând aduce grave prejudicii unor terţe persoane? Aş spune că nu e deloc nevoie să fabulezi pentru rezolvarea unei astfel de “probe”, atâta timp cât - se ştie – viaţa bate filmul! Astfel, nu mai departe decât zilele trecute, cu toate dezminţirile care s-au dat, din partea autorităţilor medieşene, locuitorii din nordul judeţului Sibiu continuă să fie terorizaţi şi panicaţi de informaţia (se pare difuzată chiar prin intermediul unui blog) potrivit căreia în zonă ar fi fost descoperite cadavre de copii disparuti, lipsite de organe interne. Părinţii nu doar că îşi supraveghează mult mai atent copiii, dar până şi cadrele didactice ale tuturor şcolilor din oraş au “prelucrat” la clasă zvonurile propagate cu viteza luminii, inclusiv în judeţele învecinate. Dascălii i-au pus în gardă pe elevi să se ferească de a intra în vorbă cu necunoscuţi, dar în primul rând cu călugări sau călugăriţe. Iar asta pentru că zvonurile în cauză indicau prezenţa în zonă a unor ucigaşi de minori travestiţi în oameni în sutană. Simpla patrulare a poliţiştilor pe străzi ori a elicopterelor survolând zona au fost de natură a alimenta şi ele temerile populaţiei. Mi-am amintit cu această ocazie de modul în care o ştire “fabricată” poate face înconjurul lumii. În perioada de “pionierat” a presei post-decembriste un articol al subsemnatului conceput pentru a fi publicat de ziua păcălelilor (1 aprilie) într-un cotidian de mare tiraj, a produs o isterie generală. Fie din exces de zel, fie din dorinţa de a mă compromite, responsabilul de număr al ziarului cu pricina a publicat ştirea “fabricată” cu mult înainte. Pe scurt, era vorba de un cuplu, tot din Mediaş, care şi-ar fi botezat copilul cu numele “Yahoo”, în semn de preţuire faţă de portalul graţie căruia cei doi “protagonişti” s-au cunoscut pe Internet. Fără cea mai elementară verificare, ştirea a fost preluată “din mers” de un corespondent al prestigioasei agenţii de presă “Reuters”. Acea informaţie a făcut imediat înconjurul lumii, iar reprezentanţii “Yahoo” cu sediul în Sunnyvale (California) – foto- au solicitat amănunte legate de caz pentru a veni la Mediaş cu scopul de a “recompensa” respectivul cuplu. Abia atunci a ieşit la iveală întreaga tărăşenie, iar dezminţirile ulterioare aproape că n-au mai contat. Dovadă faptul că, la puţină vreme după difuzarea acelei ştiri, o familie din Mexic chiar şi-a botezat primul lor copil cu numele de “Yahoo”.

sâmbătă, 30 octombrie 2010

ADAPTORUL DE DIMENSIUNEA UNEI MONEDE DE 5 BANI VA SCOATE DIN IMPAS



http://www.edimax.ro/en/produce_detail.php?pd_id=224&pl1_id=1&pl2_id=44
Ca jurnalist m-am confruntat nu o dată cu imposibilitatea de a transmite în redacţie, în timp util, informaţiile culese pe teren din cele mai inaccesibile locuri. Nu deţin un laptotp superperformant dar ăsta pe care îl am de vreo 5 ani nu m-a lăsat “baltă” de prea multe ori. Mi s-a întâmplat însă ca, din cauza unei zone moarte, fără semnal, să nu pot transmite la Sibiu şi Bucureşti, date despre ultima vizită a moştenitorului coroanei britanice, prinţul Charles de Wales la Mălâncrav. Acolo, fundaţia patronată de prinţ, “Mihai Eminescu Trust” a reconstruit din temelii un conac vechi de patru secole. Importantul oaspete al satului situat în nordul extrem al judeţului Sibiu venise să comande la o localnică, pentru reşedinţa sa din Windsor, mai multe perdele şi preşuri executate manual la războiul de ţesut. Corespondenţa am trimis-o, aşadar, cu câteva ore întârziere pentru că n-am beneficiat atunci de un adaptor wireless precum cel existent de curând pe piaţă. Cu minusculul nano adaptor USB wireless EW-7811Un, având dimensiunea unei marci poştale sau a unei monede de 5 bani, încorporând ultima tehnologie în domeniu, poate fi mărită raza de acoperire de până la 3 ori, viteza de transfer a datelor fiind şi ea una superioară. Adaptorul se conectează la portul USB al computerului şi reprezintă cea mai trendy îmbunătăţire care poate fi adusă reţelei wireless (internet fără fir). În plus adaptorul ce încorporează un protocol inteligent de transmisie, securizând instant reţeaua wireless, protejează mediul căci, consumă energie mai puţină. Protejat împotriva deteriorării accidentale, adaptorul reprezintă soluţia ideală pentru oamenii de afaceri care trebuie să tramsmită date în timp real şi bineînţeles pentru jurnalişti pe care, asemenea mie, o nouă vizită intempestivă şi secretă (aşa cum îi este obiceiul) a prinţului Charles nu mă va mai lăsa “descoperit”. Deocamdată nu am rămas descoperit nici la cea de-a 20-a etapă a “Superblog 2010” (PLUG AND FORGET!)

vineri, 29 octombrie 2010

IATA-L PE DIRECTOR CUM SCOATE LIMBA LA PRIMARUL DIN MEDIAS


Vineri la prânz a fost inaugurată la Mediaş o şcoală nouă, cu limba de predare maghiară, ce poartă numele fostului principe al Transilvaniei şi rege al Poloniei, Istvan Bathory. La eveniment au participat circa 500 de persoane, multe dintre acestea oficialităţi locale şi judeţene dar şi alte personalităţi din România. La un moment dat primarul municipiului, Teodor Naemţu i-a înmânat directorului instituţiei, Gyorgy Szedyeresi o plachetă aniversară, având în vedere faptul că instituţia şcolară în speţă are aproape 300 ani de existenţă. Directorul nu şi-a putut reprima ticul de a scoate tot timpul limba, nici chiar în momentul preluării plachetei de la edilul-şef al Mediaşului.

BLOGUL, UN AL DOILEA JOB PENTRU TOT MAI MULTI ROMANI



Potrivit serviciului de monitorizare a social media lansat la începutul lunii octombrie de către agenţia de presă Mediafax, în România există în momentul de faţă circa 27.000 de bloguri. Asta înseamnă că mai multe mii de români au ceva de spus prin intermediul respectivului “jurnal” virtual. Cele mai multe sunt informaţii, păreri pertinente în varii domenii de activitate, sau pur şi simplu gânduri, sentimente, trăiri. Nevoia de a fi blogger rezidă in primul rând din nevoia de comunicare. Suntem bloggeri pentru că vrem să ne facem cunoscuţi, “auziţi”, să ne împărtăşim gândurile (chiar şi cele mai intime) oricui e dispus să ne “asculte”, fără a risca să devenim ţinta ironiilor sau a privirilor chiorâşe. Iar asta pentru că avem controlul asupra celor care ne-ar putea răni orgoliul prin postarea unor comentarii răutăcioase. Pentru mulţi dintre noi, blogul este doar un hobby, o pasiune, un mijloc de refulare oricând la îndemână. Pentru alţii el reprezintă şi o afacere, potrivit statisticilor românii încasând anul trecut din respectiva activitate peste 300.000 de euro. Câştigurile, chiar dacă în prezent relativ modeste, ele pot creşte în mod exponenţial. Oricine poate încerca o asemenea “reţetă”, care poate fi una de succes în cazul creării, spre exemplu a 50 de bloguri. Prin deschiderea, apoi, a unui cont de AdSense se pot obţine constant sume de bani din click-urile date pe bannerele generate la crearea contului. Cu siguranţă că, nu peste mult timp, românii “înghesuiţi” de criză vor avea posibilitatea de a face din blog un al doilea job, dacă nu cumva va deveni chiar primul. Personal cred extrem de mult în blogosferă şi am în vedere impactul tot mai mare pe care îl are în rândul unui segment din ce în ce mai semnificativ al populaţiei, indiferent de categoria de vârstă. În ceea ce mă priveşte, mi-am creat blogul de faţă, cu mai mult de un an în urmă, din nevoia stringentă de a nu fi cenzurat de publicaţiile (cele mai importante din România ca tiraj sau audienţă) la care am activat ca jurnalist din 1991 şi până în prezent. De aceea nici nu am fost prea mult preocupat de grafica ori de înfătişarea blogului. Am fost satisfăcut doar că am putut spune lucrurilor pe nume în situaţii în care nici un patron media nu mi-ar fi permis acest lucru. Însa treptat - treptat blogul a devenit un “drog”. Stimulat de faptul că posturile mele au fost mereu apreciate şi aşteptate de către cititori care, uneori, mi-au făcut un “trafic” de-a dreptul incredibil, am simţit nevoia să-i “răsplătesc”, scriind mai des şi mai mult, fără însă a face rabat de la calitate. Prima confirmare a faptului că fac ceva util şi apreciat de comunitate a venit în luna octombrie a acestui an când, la cea de-a doua ediţie a Mediaş Blog Awards, competiţie deschisă celor peste 200 de bloggeri din “patria” gazului metan, am obţinut locul al II-lea. Cea de-a doua oportunitate de a “verifica” stadiul la care am ajuns a reprezentat-o “SuperBlog 2010”, un concurs cu impact naţional, pentru care şi scriu acest post (în contul etapei a 19-a). Pentru mine bloggul a devenit un “apendice” a meseriei de jurnalist şi mă gândesc din ce în ce mai serios să fac din el o afacere. Pentru că am “intrare” la toate marile trusturi de presă din România, la care am activat – mai mult sau mai puţin – intenţionez să “vând” acestora articolele valoroase. Chiar au existat în ultimele săptămâni câteva încercări care mi-au dat speranţe că pot deveni o miniagenţie de presă judeţeană. Una peste alta, blogosfera a devenit – şi va deveni şi mai mult - “instrumentul” prin care putem obţine avantaj şi ascendent în faţa celor care, din diverse motive, nu au ajuns încă să-l utilizeze.

ZVONUL DESCOPERIRII UNOR CADAVRE DE COPII A CREAT PSIHOZA LA MEDIAS


Poliţia din Mediaş a fost asaltată cu telefoane începând cu primele ore ale dimineţii de vineri, după ce în oraş s-a răspândit zvonul că în comuna Târnava, pe malul râului omonim, ar fi fost descoperite cadavrele disecate şi fără organe interne ale mai multor copii. Adjunctul şefului Poliţiei Municipale Mediaş, comisarul-şef Ion Cimpoieru (foto) ne-a declarat în exclusivitate că “am demarat măsuri de identificare şi de tragere la răspundere a celor vinovaţi de respectiva ştire macabră, postată din câte se pare pe Internet. Este o situaţie cu care nu ne-am mai confruntat niciodată, zvonurile în speţă panicând întreaga comunitate. Ciudat a fost faptul că aceste zvonuri care s-au propagat foarte repede s-au schimbat de la o oră la alta: la început a fost vorba de două persoane, o fată din Valea Lungă şi un băiat din Boian, pentru ca, la orele amiezii să aflăm că s-a ajuns la 15 cadavre de copii, disecate şi fără organe, descoperite pe malul Târnavei Mari. Nimic din toate astea nu e adevarat”. Toată această "poveste" a pornit de fapt de la descoperirea pe malul râului a câtorva incalzitoare biberoane precum şi a unor inele dentitie şi s-a crezut că proveneau de la cadavre.

joi, 28 octombrie 2010

600 DE EURO, UN LAMBORGHINI CARE TE "CONDUCE" IN AFACERI


Patronul publicaţiei la care lucrez din 1993 m-a anunţat deunăzi că-mi poate pune la dispoziţie un “Lamborghini” de serviciu. Deja îmi făceam planuri cum anume voi folosi pentru documentare superba limuzină sport italiană când acelaşi patron m-a readus cu picioarele pe pământ: “Ce faci încă nu ai plecat la Ruşi, unde a explodat o sondă? Ia cheile de la Logan şi dispari că peste două ore vreau să am superpoze cu limbile de foc care pârjolesc împrejurimile”. “Păi nu ştiţi că Logan-ul are probleme, trebuiau înlocuite plăcuţele de frână! Parcă ziceaţi că de-cum avem un Lamborghini în dotare”… “Aşa-i, da’ tu ai înnebunit, nu ştii că nu are roţi?”. “Şi atunci ce, doamne iartă-mă, facem cu o caroserie, într-o redacţie ce se doreşte serioasă?” “Măi omule, tu chiar te-ai ţăcănit? Eu vorbeam de un netbook Lamborghini nu de o maşină! Tocmai am ocazia să văd ce imagini putem obţine de la incendiul ăla. Vezi că poate-l prinzi şi pe paznic, care cică a suferit arsuri pe faţă şi pe mâini. Mare atenţie la detalii deci, că acum avem sculă profi, cu nici 3.000 de lei şi le putem pune în valoare!” La întoarcere găsesc, într-adevăr pe birou un netbook superb, VX6 produs de ASUS în colaborare cu producătorul de maşini sport Automobili Lamborghini uşor ca fulgul, de numai un kilogram si jumătate, cu ecran de 12 inci şi de-a dreptul miniaturizat (nici 30 cm lungime şi doar 20 cm lăţime). Aflu că e “campion” la capitolul multimedia, graţie implementării celei de-a doua generaţii a soluţiei video Nvidia Ion2. Pe lângă designul superatrăgător asemănător unei maşini de curse, ASUS-Lamborghini iasă în evidenţă prin caracteristicile sale tehnice: pentru că beneficiază de serviciul Asus WebStorage are o capacitate de stocare de 500 GB în mediul cloud, baterii cu o autonomie de şase ore, cameră web, microfon intern şi difuzoare stereo cu sunet de înaltă fidelitate, iar ca accesoriu un mouse fără fir. Ca jurnalist mă interesează transferul de date, despre care aflu că e de zece ori mai mare, pentru că foloseşte standardul USB 3.0, aspect esenţial în operarea cu fişiere multimedia de mari dimensiuni. Netbook-ul este superior şi în privinţa conectivităţii Wi-Fi, a celei la televizoare HDTV cu diagonale mari, prin intermediul ieşirii HDMI, oferind imagini 1080 p. Intru imediat în “cursă” cu Lamborghini şi realizez că imaginile surprinse în incendiul de la Ruşi, acolo unde am mai filmat apoi şi cea mai înclinată clădire din România (e vorba de clopotniţa unei biserici fortificate) sunt redate în cele mai mici detalii pe ecran. Hai că netbook-ul ăsta e chiar o afacere pe cinste, de mâine vreau să mă apuc şi de spoturi publicitare. Am mai multe idei, dar prefer să le dezvălui altădată. E e ajuns secretul pe care vi l-am spus azi în cadrul celei de-a XVIII-a etape a “SuperBlog 2010”. Pe curând!!!

PRIM-PROCURORUL DIN SIBIU, ARESTAT, CEL DIN MEDIAS A APUCAT SA SE PENSIONEZE!


Florin Apostu, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, fost baschetbalist ca şi procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi (ex-Lascu) a fost arestat în noaptea de miercuri spre joi fiind cercetat pentru vreo 12 capete de acuzare, toate legate de fapte de corupţie. Pe scurt, se spune că Apostu ar fi primit foloase necuvenite de la cel mai bogat sibian Ilie Carabulea, intermediari fiind un ofiţer SRI, Tiberiu Popescu precum şi un celebru avocat (fost şi el procuror comunist) Nicolae Ucă. Aproximativ aceleaşi lucruri (combinaţii, aranjamente şi…permutări cu persoane din lumea interlopă) se spuneau la Mediaş şi despre cel mai longeviv şef de parchet din ţară, Ioan Lascu, tatăl procurorului general al României. Simţind probabil că se “împute brânza”, acesta a solicitat pensionarea, în urmă cu câteva luni, deşi mandatul său expira abia în anul 2012.

miercuri, 27 octombrie 2010

"REAL" E CEL MAI "UMAN" HYPERMARKET DIN ROMANIA



Să scrii despre brandul “Real” nu e doar un lucru plăcut ci şi necesar. Plăcut pentru că poţi constata singur generozitatea sa, iar necesar pentru a-i conştientiza şi pe alţii cât de “uman” este hipermarketul “real”. Personal nu o spun doar pentru a “gâdila” orgoliul acestei mărci care este şi unul dintre sponsorii concursului “SuperBlog 2010”, unde am ajuns azi la etapa a XVII-a, ci pentru că, efectiv, e magazinul din Sibiu de unde mă aprovizionez în mod regulat - în zilele de salariu - produsele alimentare din gama TIP fiind preferatele familiei. Culmea, cel care m-a convins să devin fidel “Real-ului” a fost cumnatul meu din Constanţa, bucătar de meserie. Aflat temporar în zonă el mi-a tot vorbit despre ofertele magazinului după ce şi-a achiziţionat de aici un set de cuţite “profi”. Ca jurnalist, mai târziu nu doar că am imaginat ci chiar am efectuat un sondaj de opinie printre clienţii magazinului. Aceştia s-au arătat mai mult decât încântaţi de eforturile firmei de a creşte puterea de cumpărare a oamenilor cu venituri mici, printr-o politică de scădere sistematică a preţurilor la produsele de bază (300 la număr începând cu luna iunie), dar şi la alte sute şi chiar mii de articole, semnalizate la raft. Nu la fel de încântaţi au fost însă cumpărătorii de solicitudinea angajaţilor, care de multe ori, la Sibiu, afişează un aer obosit, chiar respingător. Aproape fără excepţie cei intervievaţi au apreciat eforturile firmei de a oferi produse de calitate la preţuri atractive, singurul neajuns semnalat fiind acela al epuizării produselor promoţionale şi al discontinuităţii în aprovizionare. Cei mai mulţi dintre nemulţumiţi de respectiva stare de lucruri sunt locuitori din comuna suburbană Şelimbăr, oameni cu stare, unde şomajul este practic…necunoscut. Ei vin în zilele de târg să se aprovizioneze “en-gros” de la Real, însă există un interval orar cuprins între 12-15 când multe dintre produsele alimentare semnalizate la raft ca având preţuri mici lipsesc cu desăvârşire. Pe mine personal mă bucură faptul că nu lipsesc biscuiţii şi fursecurile Quality după care se dau în vânt cei doi pici ai mei de 7 şi respectiv 10 ani!

MARKOVIC SE DA ACCIDENTAT DUPA CE A FOST "PE NICAIERI" IN PARTIDA CU LIDERUL


Criticat de toată lumea dupa prestaţia jalnică din partida de sâmbătă cu Oţelul Galaţi, fundaşul stânga Zarko Markovic a fost anunţat drept accidentat miercuri dimineaţa, în cadrul unei conferinţe de presă, de către Cristi Pustai la care a participat şi Doru Dudiţă (foto). În aceste condiţii pe respectivul flanc ar putea fi titularizat în partida cu Dinamo Bucureşti – programată în “Groapă”, vineri seara de la ora 20.30 - Ionuţ Buzean, care însă nu are amintiri prea plăcute de la ultima confruntare cu “câinii roşii”, el fiind eliminat în precedentul sezon. “Tehnicianul” gaziştilor doreşte să spulbere mitul potrivit căruia până în prezent “alb-negri” nu au obţinut, în Liga I, nici măcar un punct în partidele susţinute în Capitală. De asemenea şi Doru Dudiţă a adăugat că echipa are nevoie de cel puţin patru puncte din următoarele două meciuri (cu Dinamo şi Gloria Bistriţa) pentru că urmează un program infernal cu trei deplasări în patru partide (cu Dinamo, Steaua şi CFR Cluj-Napoca). Dudiţă mai speră ca în partida din Ştefan cel Mare să puncteze, în premieră pentru acest sezon, unul dintre cei patru atacanţi gazişti. Acest lucru nu s-a mai întâmplat de la mijlocul sezonului trecut atunci când Liţu a adus egalitatea pe tabela de marcaj în partida de pe teren propriu cu Gloria Bistriţa.

marți, 26 octombrie 2010

AMD A CREAT CEL MAI ACCESIBIL PROCESOR CU SASE NUCLEE



La jumătatea concursului “SuperBlog 2010” pot spune că am realizat faptul că acesta nu e de mine! M-a suprins cât de multe concesii s-au făcut unor participanţi din dorinţa sponsorilor de a nu fi depunctaţi cei “aleşi”. De aceea am decis ca aceasta a XVI-a etapă să fie ultima la care particip. Îi las aşadar pe cei care au mai multe de spus decât mine (chiar şi cu mare întârziere, trecută însă cu vederea) să o facă, la acest concurs! Ar trebui ca această ultimă “reprezentaţie” să însemne o retragere “en-fanfare”, dar cu siguranţă că nu va fi. Să vorbesc despre procesorul cu şase nuclee Phenom II X6, creat de AMD pentru o aplicaţie video inegalabilă înseamnă să vorbesc la superlativ despre procesoarele capabile să facă totul. Practic ele se “promovează” singure în rândul utilizatorilor. Cei care nu au cunoştinţă însă de existenţa acestora, prezentarea lor detaliată în reviste de profil ar fi cea mai indicată. Performanţele acestora ar putea fi de asemenea prezentate inclusiv într-o emisiune de teleshoping, prin stabilirea unor oferte promoţionale, ori testarea acestora, precum şi în magazine on-line specializate în desfacerea componentelor de calculator. Nici reţelele sociale, Facebook şi Twitter nu trebuie omise, deşi impactul acestora este, după parerea mea, cu mult mai mic

CADRELE DIDACTICE DIN JUDETUL SIBIU, INDEMNATE SA PREDEA LA CLASA LECTIA GREVISTEI FOAMEI


Tocmai am primit din partea unui cadru didactic din Sibiu, Maria Popa, învăţătoare la Şcoala Generală nr. 8, un apel adresat tuturor colegilor săi din judeţ legat de cazul învăţătoarei Cristina Irina Anghel (foto) în vârstă de 51 ani din Caracal, care face greva foamei – din ultima decadă a lunii august – în speranţa satisfacerii revendicărilor legate de salarizarea cadrelor didactice. În urmă cu doi ani femeia a mai stat în greva foamei 36 de zile pentru a obţine punerea în aplicare a unei hotarâri judecătoreşti favorabile acesteia. Acum, preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România, Viorel Dolha a pus în circulaţie o scrisoare prin care îi îndeamnă pe reprezentanţii întregii bresle să “predea la clasă lecţia CRISTINA IRINA ANGHEL”, respectiv să scrie preşedinţiei pentru rezolvarea cererilor învăţătoarei în cauză. Iată mai jos scrisoarea, aşa cum a fost ea concepută şi circulă în aceste zile în judeţul Sibiu:
CRISTINA IRINA ANGHEL
NU ESTE DOAR UN OM ŞI UN ÎNVĂŢĂTOR, ESTE O LECŢIE

SĂ PREDĂM LA CLASĂ LECŢIA ,, CRISTINA IRINA ANGHEL”

SĂ ÎNDEMNĂM ELEVII ŞI STUDENŢII SĂ SCRIE PREŞEDINŢIEI PENTRU REZOLVAREA CERERILOR ÎNVĂŢĂTOAREI CRISTINA IRINA ANGHEL

Stimate Colege şi Stimaţi Colegi Educatoare, Învăţători şi Profesori,
Nimic din ceea ce am face nu se va ridica la nivelul lecţiei de demnitate pe care îl dă tuturor colega Cristina Irina Anghel aflată în greva foamei de peste 56 zile.
Până ca sindicatele să parcurgă etapele legale pentru a se putea intra în grevă generală (nici nu îmi închipui că nu pregătesc aşa ceva), nu ne rămâne decât să facem ceea ce ne dictează fiecăruia conştiinţa în ajutorul Doamnei Învăţătoare Cristina Irina Anghel dar şi pentru realizarea revendicărilor noastre de a fi luate măsuri care să facă România un stat centrat pe viaţa cetăţenilor săi şi pe lege.
Legea educaţiei şi fişa postului ne obligă să educăm copiii, elevii şi studenţii în a-şi asuma un sistem de valori care sunt necesare pentru participarea cetăţenească activă în societate, în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi al toleranţei; cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice (aşa apar în chiar legea educaţiei ca ideal educaţional al şcolii româneşti şi finalitate principală a educaţiei).
În ţările cu educaţie cetăţenească dezvoltată este o practică trimiterea de scrisori pentru a sensibiliza şi convinge autorităţile să îndrepte anumite situaţii.
În activităţile şi lecţiile de educaţie civică, dirigenţie etc din zilele următoare prezentaţi-le copiilor, elevilor şi studenţilor cazul în care un om (Cristina Irina Anghel) recurge la supremul gest în slujba respectării legalităţii şi a dreptăţii.
Întrebaţi-i dacă în sprijinul şi pentru salvarea vieţii acestei Învăţătoare sunt gata să scrie un mesaj pe adresa Preşedintelui României în speranţa că primirea a sute de mii de scrisori îl vor determina să intervină pentru respectarea legalităţii şi salvarea vieţii acestui om.
Expediaţi scrisoarea fiecăruia în plic separat pe adresa: Palatul Cotroceni, Bulevardul Geniului nr. 1-3, Sector 6 – Bucuresti, Cod postal 060116
Pentru dezvoltarea competenţelor digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei (una dintre cele 8 competenţe-cheie pe care legea ne cere să o formăm), puteţi să trimiteţi mesajul fiecărui elev şi la adresa procetatean@presidency.ro
Avem datoria morală şi legală de a forma oameni din tânăra generaţie şi ar fi o inabilitate pedagogică dacă nu am exploata această oportunitate dată de cazul Anghel. Prea rare exemple contemporane putem să aducem la clasă care să contrazică percepţia că societatea românească reacţionează mai degrabă vegetal decât uman în faţa nedreptăţii. Cristina Irina Anghel nu este doar un om şi un învăţător, este o lecţie".

UN MEDIESEAN, CERCETAT PENTRU CONSUM DE DROGURI, SOLICITA LEGALIZAREA MARIJUANEI




Ilie Vasile Lulciuc din Mediaş (foto), reţinut în “lotul Potra” pentru infracţiuni legate de cultivarea, consumul şi desfacerea de droguri uşoare, nu se sfieşte câtuşi de puţin să se afişeze cu respectiva “anatemă”. Pe luneta superbei sale limuzine, un Lincoln Navigator înmatriculat în SUA, cel în cauză are postat un desen însoţit de un mesaj explicit: “Legalizati marijuana”. Luni la prânz, Lulciuc, proprietarul unei fabrici de încălţăminte situate pe strada Pictor Theodor Aman din Mediaş şi aflate în pragul falimentului, a fost surprins la volanul respectivului jeep, după ce a ieşit dintr-un local de fiţe – acolo unde îşi face veacul în ultimul timp – din apropierea gării. Legat de reţinerea şi apoi de cercetarea în stare de libertate a acestuia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia preciza la vremea respectivă că “Referitor la recursurile inculpaţilor Lulciuc Ilie Vasile, Szasz Mihai şi Vătavu Vasile:

În cauză există anumite indicii, şi în privinţa acestora, în legătură cu comiterea infracţiunii prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată, aspect reţinut în mod judicios de prima instanţă, cu referire la probele administrate până în acest moment.
Conform declaraţiilor date, toţi cei trei erau consumatori de cannabis, asociindu-se uneori pentru a cumpăra cantităţi mai mari de drog de la inculpatul Cîmpean, având în vedere modalitatea în care vindea acesta, sau îşi ofereau unul altuia cannabis.
La percheziţiile domiciliare efectuate s-au găsit diverse cantităţi de substanţe vegetale, despre care au declarat că este cânepă sau cannabis.
Nu s-a demonstrat însă că inculpaţii menţionaţi se ocupau de comercializarea cannabisului sau că ar fi atras în rândul consumatorilor şi alte persoane, pentru a fi relevat pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta continuarea cercetărilor cu inculpaţii în stare de libertate.
De asemenea, nu s-au evidenţiat elemente din care să rezulte concluzia că inculpaţii acţionau coordonat, sau că aveau roluri bine stabilite, conform art. art. 2 lit. a din Legea nr. 39/2003, pentru a putea fi reţinute indicii în legătură cu comiterea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 5 paragraful 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi jurisprudenţa CEDO(McKay c. Regatului Unit) Curtea arată că în momentul în care este chemată să decidă cu privire la starea de detenţie a unei persoane, autoritatea judiciară este obligată să ia în considerare şi posibilitatea unei măsuri alternative.
Faţă de aceste împrejurări, analizând şi circumstanţele personale ale inculpaţilor menţionaţi şi faptele concrete reţinute în sarcina fiecăruia, Curtea apreciază că o măsură preventivă neprivativă de libertate corespunde scopului reglementat de art. 136 C.pr.pen., sens în care recursurile formulate vor fi admise, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.pr.pen”. Fără niciun fel de conotaţii, considerăm că recenta campanie declanşată de politicianul ţărănist Ioan Ivan ar trebui să-l aibă în vedere, ca invitat, în primul rând, pe numitul Ilie Vasile Lulciuc, cel mai în măsură să-i conştientizeze pe tineri în legătură cu efectele consumului de droguri. Restul e doar…vânare de vânt!

luni, 25 octombrie 2010

CU ARES VREAU SA CAD LA PACE!!!


Astăzi, în cadrul “lecţiei” a XV-a din “SuperBlog 2010” vom vorbi – pentru că, probabil nu vom ştii niciodată! – despre cel mai “războinic” component IT, în fapt cea mai nouă generaţie de plăci video din seria ROG (Republic of Games), denumită ARES, asemenea zeului războiului în mitologia greacă. E greu de spus ce aş face dacă aş avea – pentru o zi măcar – cea mai rapidă placă video din lume, în condiţiile în care pentru România sunt disponibile doar două bucăţi (dintre cele 1.000 produse în întreaga lume). Pachetul, având un preţ comparativ cu cel al unui laptop superperformant este ambalat într-o “diplomat” metalic (împreună cu un mouse special conceput pentru jocuri), probabil asemenea celui care adăposteşte “butonul nuclear”. De fapt, păstrând proporţiile, să deţii o astfel de placă video e chiar o “bombă”. Regele încoronat al performanţei, ARES e cu 32% mai rapid decât modelele generice Radeon HD, datorită sistemului revoluţionar de răcire ce asigură un flux de aer cu până la 600% mai bun. Disiparea căldurii se face atât de bine şi datorită celor 8 heat pipe-uri de 8 mm care sunt din cupru aproape pur. Ce mai, calitate la un preţ pe măsură! Pentru că sunt un tip realist iar la vârsta mea nu mai sper să-mi construiesc vilă în “Primăverii” şi nici să-mi cumpăr Bugatti sau Ferrari (ce naiba să fac cu ele pe drumurile din România?) nu mă încumet să visez decât că aş putea “închiria” o singură zi, pentru calculatorul meu, această capodoperă a ingineriei hardware, unică prin design, specificaţii, performanţe şi dotări. 24 de ore la calculator chiar că ar reprezenta un record personal! Dar ar fi imposibil de realizat în condiţiile în care cei doi fii ai mei ar dori cu siguranţă să testeze ei produsul. Chiar mă lansez cu unul dintre ei într-o discuţie pe această temă, mai ales că, efectiv, este “războinicul” casei. Pur şi simplu se dă în vânt după “Metin 2” sau “Golden Axe 3” şi-mi explică faptul că viteza pe care i-ar asigura-o o astfel de placă video ar face să treacă cu brio peste cele 200 de nivele din “Metin 2”. De asemenea ar fi “number one” în confruntările cu “răufăcătorii” înarmaţi ce reprezintă cele patru elemente (apă, foc, aer şi pământ). A fost suficient să-i “ridic mingea la fileu”, pentru a nu mai scăpa de insistenţele lui: “Tati, chiar am putea avea aşa ceva pe calculatorul nostru? Ar fi cel mai tare cadou pe care mi l-aş putea dori la împlinirea vârstei de 10 ani”. Poate cine ştie, peste alţi 5 ani să aibă parte de aşa ceva. Asta pentru a putea “alerga” şi “elibera” fetele captive precum “Ben 10”. Oricum, cu o astfel de “bestie” precum ARES, eu zic din start că aş vrea să cad la pace!!!

"TELENOVELA" PE AXA MEDIAS-LANDSBERG CU SEX, CRIMA SI CENUSA!







Doina Radu, o femeie în vârstă de 45 ani din Mediaş face de patru ani demersuri –însă fără succes - pentru a intra în posesia urnei de incineraţie a fiicei sale ucisă în Germania, în decembrie 2006. Povestea pe care medieşeanca, domiciliată în cartierul Gura Câmpului, ne-a relatat-o în exclusivitate, este demnă de o telenovelă. Rămasă singură, cu două fete, după ce a fost părăsită de soţ, femeia a acceptat ca fiica mai mică, Lidia, să plece la muncă în străinătate, de îndată ce a împlinit vârsta majoratului. Lucrurile păreau a lua o turnură favorabilă pentru tânără, după ce s-a căsătorit cu un cetăţean german, mult mai în vârstă decât aceasta. Fericirea Lidiei n-a durat decât câteva luni pentru că, devenită femeie căsătorită, a început să aibă mai multe obligaţii decât drepturi. Dependentă financiar de soţul său, aceasta a decis să câştige bani în plus, practicând cea mai veche meserie din lume. În august 2006 l-a cunoscut în localitatea Landsberg pe conjudeţeanul său Claudiu Ştefan Marcoş. Originar din Dumbrăveni, bărbatul cu şapte ani mai mare decât Lidia, fost bodyguard şi student la Drept, căsătorit în România, a început o relaţie “năbădăioasă” cu medieşeanca, presărată cu bătăi, scandaluri, ameninţări, dar şi cu mult sex pe bani. În 19 decembrie 2006, relaţia celor doi sibieni s-a curmat brusc după ce Claudiu a ucis-o prin strangulare pe Lidia. Potrivit actului de acuzare întocmit de Procuratura Augsburg “acuzatul care s-a predat a doua zi după comiterea crimei s-a întâlnit cu victima în apartamentul socrului său unde, cei doi au întreţinut relaţii sexuale în repetate rânduri şi în locuri diferite, folosind şi o funie de bumbac pentru încătuşări. În final, după ce ambii s-au îmbrăcat, Lidia Kreike l-a întrebat pe acuzat despre un inel pe care acesta i-l promisese ca şi cadou şi l-a certat când acesta i-a explicat că nu are inelul. Acuzatul care se afla pe pat a ameninţat-o pe Lidia Kreike referitor la reproşurile acesteia, spunându-i că va avea grijă să o facă să părăsească Germania. Lidia Kreike care se afla pe pat la o distanţă de o lungime de braţ faţă de acuzat i-a spus că l-a infestat cu SIDA. În acest moment acuzatul s-a decis să o ucidă pe Lidia Kreike din ură, a apucat funia din bumbac de circa 50 cm lungime, pe care o folosiseră la încătuşări şi care se afla lângă ei pe pat, i-o puse în jurul gâtului lui Lidia Kreike, care era întoarsă cu spatele şi nu putea vedea intenţia acestuia, a tras-o pe pat şi a strangulat-o cu funia, apoi a sugrumat-o cu mâinile până aceasta s-a sufocat”. Imediat după ce victima a fost identificată, fiindu-i adus la cunoştinţă decesul, soţului său legitim, acesta a decis ca femeia să fie incinerată. Asta în condiţiile în care aparţinătorii legali din Mediaş ai tinerei plecaseră deja în Germania să repatrieze trupul neînsufleţit al victimei. “Am văzut că i-a fost aranjat un mormânt la marginea cimitirului în localitatea germană însă eu vreau să-i fac o înmormântare creştinească la Mediaş. Indiferent ce se spune despre fata mea, nu doresc decât să intru în posesia urnei cu cenuşa Lidiei, pe care să o păstrez acasă, la capul patului. De patru ani am bătut pe la uşile autorităţilor, însă n-am rezolvat nimic”, ne-a declarat neconsolata mamă.

duminică, 24 octombrie 2010

DEGEABA E PLIN DE PRODUSE UN MAGAZIN DACA NU E PUS IN VALOARE



http://www.azerty.ro/
Magazinul on-line azerty.ro, de la care, la finele concursului “SuperBlog 2010” ne vom lua, aproape cu toţii, unul dintre cele 50 de premii puse la bătaie, a solicitat participanţilor în cadrul celei de-a XIV-a etape, să încerce promovarea acestuia, după ce tocmai şi-a schimbat înfăţişarea. Comparativ cu cel vechi, actualul logo nu aduce nimic nou prin mesaj sau grafică, existând riscul ca, din acest punct de vedere, magazinul să treacă tot neobservat. Dacă eşti nevoit să-l construieşti într-o “fundătură” atunci trebuie să ştii să-l pui în valoare prin “reclame” luminoase şi chiar printr-o publicitate agresivă. Ca jurnalist am avut ocazia să particip la lansarea câtorva produse de presă. Formula cu invitaţi de marcă, cu locaţii opulente de prezentare are efectul scontat doar pe termen scurt. Oamenii reţin mult mai bine “culisele” sindrofiei decât produsul pentru care a fost pregătită aceasta. De asemenea bugetul pentru o astfel de prezentare nu poate fi deloc unul modest, aşa că, personal, nu aş recomanda un astfel de eveniment pentru lansare, indiferent care ar fi calitatea produsului. Totul depinde însă de bugetul pus la dispoziţie pentru promovarea relansării unui magazin. Mai întâi de toate eu aş merge pe advertoriale (care să cuprindă doar sigla în speţă) plătite site-urilor cu mare trafic în on-line, spre exemplu: cancan.ro, libertatea.ro, okazii.ro, click.ro, adevarul.ro. În acest fel va creşte şi numărul de like-uri pe facebook şi twitter care, în momentul de faţă, e mai mult decât modest (doar 49 pe facebook, respectiv 402 pe twitter), practic site-ul azerty fiind aproape necunoscut. În condiţiile unui buget modest, concursurile pot reprezenta o rampă de lansare pentru produsele magazinului. “SuperBlog” spre exemplu, în condiţiile atragerii unui număr mult mai mare de participanţi reprezintă, indiscutabil, o mare oportunitate pentru “propagarea” informaţiilor despre respectivul magazin. Ar trebui însă organizate şi concursuri “interne”, dotate cu premii constând în produse ale firmei, mai puţin vandabile, dar de înaltă calitate şi fiabilitate. Temele de concurs pot fi dintre cele mai variate: creare logo, grafică site, generare categorii, păreri pertinente de pe forum, etc.

FIUL RENEGAT AL LUI SEBASTIAN PAPAIANI VREA SA-SI REVADA TATAL LA MEDIAS






Mediaşul, respectiv Sala Sindicatelor, va fi miercuri, de la ora 18, gazda unui spectacol aniversar, dedicat împlinirii a 75 de ani de viaţă a unui “monstru sacru” al teatrului şi filmului românesc, Sebastian Papaiani (pe numele său adevărat Papaianei). Cu acest prilej va fi prezentată în municipiul de pe Târnava Mare premiera “Secta femeilor”, avându-l drept protagonist pe sărbătorit, în rolul lui Socrate. Piesa este o punere în scenă a comediei antice “Norii” scrise de Aristofan. Spectatorii ar putea fi, cu această ocazie, martorii unui moment de-a dreptul emoţionant: o reîntâlnire între tată şi fiu, după 23 de ani! Pentru că trebuie spus faptul că marele actor are în Sibiu, un fiu…renegat, care poartă acelaşi nume şi prenume: Sebastian Papaiani. Acesta are 47 de ani, este grav bolnav şi spune că ar dori să-şi mai vadă pentru ultima oară tatăl, cu care nu a mai stat de vorbă din anul 1987. “Basti” aşa cum îi spun puţinii prieteni rămaşi ai sibianului Sebastian Papaiani, spre deosebire de “Bică”, după cum este cunoscut marele actor bucureştean, locuieşte într-o casă modestă, sordidă chiar, de pe strada Filarmonicii nr. 9. Este ca un “arestat” la domiciliu, pentru că din teama de a nu intra în contact cu jurnaliştii care i-ar putea afecta imaginea actorului, acesta are efectiv un “cerber” în preajmă, în persoana unui vecin. Totuşi, “Basti” a reuşit să înşele vigilenţa “inchizitorului” său şi ne-a făcut mărturisirea de mai sus. Îl macină profund faptul că tatăl său l-a abandonat definitiv dupa divorţul de mama sa, actriţa Eugenia Giurgiu, decedată în urmă cu zece ani. “Mă simt vinovat pentru faptul că, deşi fusesem încredinţat tatălui, la solicitarea mea, atunci când aveam 10 ani, eu am fugit de la el şi m-am reîntors la mama. Bică nu mi-a putut ierta niciodată trădarea, de aceea nu a vrut să mai ştie absolut nimic de mine. A venit pentru câteva minute în 1987, atunci când îmi satisfăceam stagiul militar la Giurgiu. Am stat foarte puţin de vorbă, aşa ca doi străini. Când a murit mama, în anul 2000, l-am chemat la înmormântare însă a refuzat să vină, preferând să meargă la funeraliile lui Dem Rădulescu. Acum sunt singur, pentru că şi fiul meu, tot Sebastian Papaiani, în vârstă de 28 ani este stabilit în Germania şi nu l-am mai văzut de vreo 12 ani”, ne-a mai declarat “Basti”. Aproape moribund, el nu are în preajmă decât un patruped negru, găsit de curând în parcul “Astra”, acolo unde mai iasă din când în când pentru o partidă de şah “aşa ca pensionarii”.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

LA MEDIAS OTELARII AU "ARAT" TERENUL SI TOT EI AU CULES ROADELE

Dezamăgire mare sâmbătă după amiază la Mediaş, acolo unde suporterii aşteptau de trei sezoane un succes în faţa oţelarilor de la Dunăre. N-a fost să fie nici de data asta, ba mai mult decât atât elevii lui Cristi Pustai au încasat de două ori mai multe goluri decât în precedentul sezon în faţa trupei lui Dorinel Munteanu. Şi culmea, de la acelaşi “naş” Gabriel Paraschiv, autor al unei “duble”, la fel ca şi în vara lui 2008. Gazonul nou, o tribună nouă precum şi mingiile noi n-au însemnat mai nimic pentru “alb-negri” care au avut o prestaţie lamentabilă la revenirea lor acasă. Apropo de mult lăudatul gazon, acesta a fost “arat” de oaspeţi care au şi cules roadele. Ei au lăsat adevărate cratere, unul dintre ele fiind “umplut” de Markovic care altfel n-a prea muncit pe teren. Nici Eric de la care se aşteaptă totul nu a reuşit mare lucru în acest meci. Una peste alta, lume multă şi bună în tribune printre care şi portarul Milos Buchta (care se va opera de menisc şi va rata restul turului de campionat) alături de iubita sa, o conaţională subţirică, pe care a tot fotografiat-o şi sărutat-o. L-am remarcat printre spectatori şi pe ex-tehnicianul celor de la Pandurii Tg. Jiu, Ionuţ Badea, salutat de fostul său şef, Eugen Pârvulescu. Apropo, pentru cine o fi venit el la Mediaş, mai ales ca printre VIP-uri s-a aflat si Ioan Andone, antrenorul dinamovistilor?

UN MEDIESEAN SUSTINE CA STIE UNDE SE ASCUNDE OSAMA BIN LADEN



Halucinaţii mistice, şarlatanie, schizofrenie sau pur şi simplu o minune divină? Care să fie, oare, adevărul despre bărbatul de 35 ani din Mediaş ce se crede “îngerul alb al lui Dumnezeu pe pământ şi deţinătorul adevărului absolut”. Până în urmă cu cinci-şase ani nimic nu părea a-l include pe Mihai Cindrea, care locuieşte într-o vilă din buricul târgului, într-o categorie atât de privilegiată. Era – şi încă mai este - un ateu convins care nu doar că nu mai intrase “de la botez” în biserică, ba îşi mai făcuse şi obiceiul de a “vinde din asemenea lăcaşuri”, după cum singur recunoaşte. “Acum şase ani – ne mărturiseşte Mihai – am avut o viziune stranie. În timp ce aţipisem într-o după amiază, pe când mă aflam la Braşov, mi-a apărut în vis Dumnezeu, înveşmântat în alb. Mi-a pus mâna pe cap şi mi-a transmis că, de acum înainte, menirea mea pe pământ este, în primul rând, aceea de a propovădui toleranţa între popoare. Sufletul meu urma să fie împărţit în trei părţi egale între România, Israel şi SUA. Atunci, parcă mi-a fost spălat creierul, pentru că acum nu mai pot asimila, nu mai pot stoca decât informaţiile reale, folositoare şi nicidecum pe cele false cuprinse în cărţi, ziare şi reviste. Eu sunt doar mântuitorul poporului evreiesc, fără de care lumea ar fi fost cu cel puţin un secol în urmă, iar pentru restul lumii sunt doar un sol de pace. Datorită mie, pacea globală se va instaura în cel mult 50 de ani, până atunci urmând să rezolv toate problemele omenirii pentru care am soluţii punctuale. Comunic în orice moment cu Dumnezeu care m-a înzestrat cu o putere incredibilă ce mă face insensibil în faţa oricărui pericol de moarte. Periodic îmi sunt transmise informaţii de un interes vital pentru omenire. Bunăoară, mi s-a arătat exact locul unde se ascunde în momentul de faţă Osama bin Laden, liderul celei mai temute organizaţii teroriste din lume, Al-Qaida, precum şi faptul că acesta va fi prins până în luna martie a anului viitor. Am transmis aceste informaţii inclusiv actualului şef de la casa Albă, Barack Obama. Cu banii obţinuţi din recompensa pusă pe capul celui considerat responsabil de atentatele din 11 septembrie 2001 de la New York, voi crea comunitatea btolerant, pentru care există deja construit un site (www.btolerant.ro).Când numărul membrilor acestuia va ajunge la 10.000 voi pune în aplicare o schemă menită să producă proiecte viabile în toate domeniile de activitate. Mă bazez în acest sens pe o serie de oameni de afaceri, multimilionari de origine israeliană din SUA. Cu ajutorul acestora, prin aşa numita revoluţie a bogaţilor, vom sprijini inclusiv partidele politice puternice care vor avea misiunea de a promova în Parlament legi inexistente acum, dar totuşi atât de importante pentru bunăstarea românilor”, a încheiat acest veritabil Mesia apărut parcă din…spuma mării. El mai spune că, în curând, va cina alături de Iisus Hristos, în calitate de al 13-lea apostol.

vineri, 22 octombrie 2010

UN FOST CANDIDAT LA PRIMARIE DECLANSEAZA NARCOMANIA LA MEDIAS


Ţărănistul Ioan Ivan (foto), stând el aşa într-o zi (ca în toate celelalte) pe bani mulţi, la o companie din domeniul gazifer, a decis să vadă dacă mai poate (să facă valuri!). Aşa că în lipsa unei campanii…electorale a pus el de o campanie care nu-şi avea absolut niciun rost în municipiul de pe Târnava Mare. “Trubadurul” Ivan, cel care a pus bazele unei formaţii numită “Motto”, la concertele căruia doar primăria mai “cotizează”, s-a gândit – după ce a aflat că, recent, mascaţii au căutat consumatori de droguri prin şcolile din Mediaş, când de fapt ei vroiau să “salte” niscaiva dealeri de cannabis – că trebuie să ia atitudine în faţa acestui flagel. Deci fără a se mai interesa, în stânga sau în dreapta, cum stau de fapt lucrurile, “folkist-ul” nostru a decretat că Mediaşul are “eticheta” de oraş unde se consumă droguri. Personal, deşi mă “învârt” prin diverse medii, n-am aflat de o asemenea “titulatură” atribuită Mediaşului. Nu contest că, în România, consumul de droguri reprezintă o realitate, dar nicidecum un fenomen. Drept urmare, iniţiativa acestuia de a declanşa dezbateri în şcoli, spitale sau…puşcării, seamănă leit cu o frecţie la un picior de lemn. Spre exemplu, efectul unor astfel de dezbateri la orele de dirigenţie va fi de-a dreptul nul, o nouă modalitate de a “adormi” elevii care, la final, se vor buluci, în pauze, la o ţigară sau chiar la un joint! Domnule Ivan, vă daţi de ceasul morţii că aveţi copii care pot deprinde astfel de vicii. Păi, înseamnă că nu aţi avut vreme pentru educaţia lor, căci asta nu se face nicidecum la şcoală, ori într-o altă instituţie ci, în mediul familial în cei şapte ani de acasă! Am şi eu copii şi nu am aşteptat ca domnia-voastră să vină cu o “armată” de autorităţi care să mi-i înveţe ce anume e rău şi ce e bine pentru ei. Fiecare ştim să ne facem datoria de părinte, aşa că ar fi cazul să ne laşi şi să iei o pauză măcăr până la alegerile viitoare. Iar până atunci n-ai decât să ciupeşti "coardele". Oricum, e de aşteptat ca politicianul-trubadur să “iasă”, aşa cum îi e obiceiul, cu un “imn” dedicat respectivei campanii, a cărei paternitate deja şi-a arogat-o!!!

AM O TOYOTA DE LA CARE BEAU APA DIN TEAVA DE ESAPAMENT!



Suntem în anul 2060. În curând împlinesc o sută de ani dar mă simt încă verde din moment ce pot conduce, fără probleme, o maşină de aproape 1.500 CP. E vorba de ultimul model de Toyota Virgin, pe care mi l-am permis după ce o jumătate de secol am "calarit-o" pe bunica-sa, o Toyota Auris HSD. Pentru că mi-a fost însă atât de fidelă, am decis ca nici pe aceea să nu o duc la casare ci să o păstrez ca “piesă” de muzeu. Îmi aduc aminte, atunci când am cumpărat-o cu nici 25.000 de euro, cât de mândru eram! Îmi făcusem cadoul mult visat, şi anume unul dintre primele exemplare de autoturisme echipate cu motor hibrid, combinată între motorul cu ardere internă şi cel electric. Era o tehnologie revoluţionară la acea vreme, căci doar mărcile consacrate reuşiseră să implementeze cu succes Hybrid Synergy Drive. Dar cât de repede trec anii! Ce să mai faci în ziua de azi cu o maşină care, deşi confortabilă, silenţioasă şi foarte uşor de exploatat, continua să emane noxe, parcă 89 g/km CO2 şi nu atingea mai mult de 180 km/h? Păi cu “Virgina” mea ajung la 350 km/h şi în plus pot bea apă plată din ţeava de eşapament. Ce vă miraţi? Păi dacă foloseşte hidrogen drept combustibil, normal că emană doar vapori de apă de o puritate incredibilă! Problema cea mare în România e aceea că nu există “hidrogenării” pentru alimentarea unor astfel de maşini decât în marile oraşe. Conaţionalii mei, foarte conservatori, renunţă greu la bătrânul lor “Logan” pe motorină şi nu vor în ruptul capului să urce, ca mine, pe o…japoneză virgină! De aceea mai multe sunt încă benzinăriile decât hidrogenăriile cu combustibil lichid. Dar ce-mi pasă mie de alţii. La vârsta mea trebuie să mă bucur din plin de viaţa…care mi-a mai rămas de trăit. Îmi e teamă doar să nu sfârşesc la volan. Pentru că am sesizat că, de multe ori, mă ia somnul, atunci cand conduc. Într-un fel nici nu-i de mirare când rulezi cu 300 km/h pe autostradă, plutind efectiv, căci singurul zgomot al maşinii îl reprezintă doar fâşâitul “melodios” al compresorului care împinge aer prin pilele de combustie. Dar, oare nu cumva chiar am adormit? Ba cred că da, din moment ce mă trezesc în faţa computerului (nu al celui de bord de la Toyota Virgin) scriind ce visez. Oricum a fost un vis minunat, pe care l-am avut pentru a 13-a etapă a “SuperBlog 2010”.

joi, 21 octombrie 2010

CEI CARE NU IL INGHIT PE JOHANNIS, CU 40 DE LEI IL POT MANCA!


Numele vehiculat anul trecut pentru preluarea postului de premier al României, cel al primarului Sibiului, Klaus Werner Johannis se regăseşte şi în rândul specialităţilor culinare din judeţ. Astfel, Liviu Durdun, proprietarul unei pensiuni agroturistice din Cisnădioara, a avut inspiraţia de a “boteza” specialitatea casei cu numele edilului-şef al fostei Capitale Culturale Europene. “Nu a fost zi în cei şapte ani de când se vinde respectiva specialitate, la preţul de 40 de lei porţia, să nu fie comandată de cineva. Primarul Sibiului s-a arătat încântat de idee, pentru că le oferă satisfacţia de a-l mânca pe Johannis, chiar şi celor care nu îl…înghit”, a declarat patronul. Bucătarul şef al stabilimentului din Cisnădioara, Ion Simion susţine că “Johannis se prepară în maxim 20 de minute. Conţine piept de pui mărunţit, legume, fructe, sos alb, o clătită simplă şi încă una cu stafide”.

miercuri, 20 octombrie 2010

DE VREI VIATA FARA NORI, ATUNCI CU TAROM SA ZBORI!


Până acum nu am avut ocazia de a zbura decât cu avioanele companiei TAROM. Prima experienţă de acest gen am trăit-o la vârsta de 22 ani atunci când eram student la Iaşi. Nu neapărat durata – infinit mai scurtă – a deplasării m-a determinat apoi să folosesc calea aeriană de trafic în dauna celei feroviare, ci condiţiile de călătorie si confort. Era un adevărat test “psihologic” acela de a rezista ore în şir în “trenul foamei”, pe culoar, într-un singur picior (din cauza înghesuielii) într-o mizerie de nedescris şi pe un frig crunt in vagoane (iarna). Da, am renunţat de atunci să mai folosesc trenul în călătoriile lungi tocmai din cauza acelor neajunsuri. Adică “drumul” mi-a format o imagine asupra a ceea ce înseamnă CFR-ul, chiar dacă între timp lucrurile s-au schimbat şi aici în bine. Probabil că la fel sunt percepute asemenea amanunte de către compania TAROM care, pe fondul aderării la alianţa SkyTeam a lansat luna trecută prima campanie de imagine din întreaga istorie de peste o jumătate de secol a respectivei mărci, folosind sloganul “Drumul ne formează dar destinaţia ne defineşte”. Care este mesajul subliminal al sloganului, ne întreabă reprezentanţii brandului respectiv în cadrul celei de-a XII-a probe a “Superblog 2010”? Personal consider că, în contextul în care au apărut o serie de companii concurente pentru TAROM, fiecare dintre acestea se individualizează prin calitatea serviciilor oferite pe parcursul întregii călătorii. Pasagerul are astfel posibilitatea ca, în tot acest interval, să-şi facă o idee asupra a ceea ce caracterizează o companie aeriană. În cazul de faţă, doar localitatea de destinaţie, respectiv finish-ul unei cursei, este cea care îl va determina pe pasager să caute în continuare (ori dimpotriva) să folosească serviciile TAROM. Cu alte cuvinte “prima impresie contează, dar…la final”. Şi ar mai fi ceva: eu aş fi încheiat spotul publicitar conceput de respectiva companie nu atât de relativ, de impersonal, precum “Ca să fii cineva trebuie să ajungi undeva”. Ar fi fost, cred, mult mai la obiect concluzia: “Pentru a fi realizat ca om trebuie să ajungi sus…cu Tarom”. Părerea mea!!!

MEDIASUL VREA IN GRUPELE EUROPA LEAGUE CU NOUL SAU STADION





După trei luni de exil, Gaz Metan Mediaş revine sâmbătă de la ora 15, într-o confruntare cu liderul clasamentului, Oţelul Galaţi, pe propriul stadion, la care miercuri dimineaţa se mai făceau ultimele retuşuri (foto). De altfel nici elevii pregătiţi de Cristi Pustai nu au călcat încă pe gazonul “virgin”, primul antrenament urmând a fi programat joi. Legat de confruntarea cu echipa de la Dunăre, pe care, în faţa propriilor suporteri “alb-negri” nu au reuşit să o învingă, “tehnicianul” medieşenilor a declarat în cadrul unei conferinţe de presă că “ne aşteaptă o partidă dificilă, adversarul nefiind unul surprinzător ci devenind o certitudine, după disputarea a 11 etape. E bine însă că întâlnim această echipă pe teren propriu unde sperăm să avem sprijin din partea spectatorilor doritori să vadă la lucru cele două echipe. Ele au un stil asemănător de joc, dar sperăm să obţinem toate cele trei puncte puse în joc, considerând că e timpul să mai câştigăm şi pe teren propriu, în condiţiile în care din deplasare am adus cele mai multe puncte dintre toate competitoarele Ligii I. Dacă anul trecut am împărţit în mod egal punctele, în acest sezon sper să facem mai multe din cele două confruntări directe”, a mai spus Pustai. Oficialii clubului de pe Târnava Mare spun că vor încerca să includă Mediaşul pe harta arenelor din România (alături de cele din Bucureşti, Timişoara, Cluj Napoca şi Piatra Neamţ) potrivite pentru disputarea meciurilor din grupele Europa League. Preşedintele Corin Emil Cindrea susţine că va solicita la UEFA omologarea stadionului “Municipal-Gaz Metan” pentru astfel de partide chiar dacă una dintre cerinţe (capacitate a stadionului de 10.000 locuri pe scaune) nu este încă îndeplinită.

marți, 19 octombrie 2010

LA MEDIAS VA FI RIDICAT UN MONUMENT AL GAZULUI IN GREUTATE DE PESTE O TONA




“Capitala gazului metan”, municipiul Mediaş, va beneficia până la finele acestui an, de un monument reprezentativ care va îngloba mai mult de o tonă de cupru şi de alamă. Anunţul a fost făcut marţi dimineaţă de Dumitru Chisăliţă, directorul Muzeului Gazelor Naturale. “Dorim ca acest monument, a cărui amplasare încă nu a fost stabilită, să reprezinte un simbol pentru Mediaş şi nu doar pentru Romgaz sau Transgaz. Prima propunere a venit în octombrie anul trecut de la Emil Mureşan, care a depus o primă versiune. Colectivul Romgaz a optat însă pentru o alta, reprezentând o flacără stilizată. Potrivit primelor estimări, lucrarea va avea o înălţime de 4 m, iar ca materiale vor fi folosite 835 kg. de cupru şi 307 kg. de alamă. Monumentul, asupra căruia aşteptăm păreri din partea medieşenilor, legate de amplasament, ce se doreşte a uni trecutul cu viitorul, va fi însoţit de o legendă a gazului de pământ, descoperit cu un secol în urmă în Transilvania”. Cu acelaşi prilej, Dumitru Chisăliţă a mai anunţat că la sediul insituţiei în speţă va avea loc în zilele de 25-26 octombrie un seminar cu tema “Patrimoniul industrial pentru comunitate”, iar o zi mai târziu va fi sărbătorit “gazistul lunii”, în persoana lui Ion Muntean, de numele căruia se leagă promovarea, în anul 2000, a echipei de fotbal Gaz Metan Mediaş pe prima scenă fotbalistică a ţării.