Cu toate că municipiul Mediaş nu are “ieşire” la mare, casa unui localnic în vârstă de 80 de ani a devenit “confluenţa” tuturor mărilor şi a oceanelor lumii. Iar aceasta pentru că octogenarul Arpad Kovacs deţine o colecţie impresionantă de scoici, ce numără aproape 1.000 de exemplare. Parte din ea rânduită frumos, într-o cameră, pe etajere, sau pur şi simplu păstrată în diverse borcane. Pasiunea sa mai puţin obişnuită a debutat cu peste şase decenii în urmă, atunci când o ţigancă i-a dăruit unul dintre ghiocurile cu care aceasta ghicea. ”Din ziua aceea am început să studiez tot felul de cărţi legate de scoici şi implicit să colecţionez. Îmi aduc aminte ca ieri că, prima asemenea bijuterie de porţelan am achiziţionat-o în 1947, de la un talcioc din Cluj- Napoca, în schimbul sumei de 80 lei. De atunci am bătut ţara în lung şi în lat, cu intenţia de a-mi îmbogăţi şi diversifica respectiva colecţie. Acest lucru a fost posibil şi pentru că, deşi croitor-marochiner de profesie, timp de 37 de ani am fost acordeonist într-o trupă ce avea angajamente în toată ţara”, ne-a declarat în exclusivitate Arpi- bacsi aşa cum îi spun, cu condescendenţă, toţi cei care îl cunosc. Octogenarul recunoaşte însă că, mai mult prietenilor le datorează calitatea şi “consistenţa” colecţiei, aceştia dăruindu-i cele mai valoroase exemplare, în urma periplurilor lor pe meridianele lumii. ”Nu ascund faptul că am cheltuit o mică avere cu această pasiune, fără însă a afecta veniturile familiei. Scoicile au devenit, cu timpul, parte din viaţa mea, obişnuind să dorm sub pernă cu ultimul exemplar primit sau achiziţionat. Ştiu că, în prezent am în casă o veritabilă comoară, estimată de unii cunoscători la zeci de mii de euro. De altfel, un vechi amic din Mediaş stabilit în Germania, acolo unde a devenit un potent şi influent om de afaceri, mi-a oferit, înainte de 1989, o casă şi o maşină în schimbul colecţiei. Am refuzat categoric, pentru că respectiva colecţie este însăşi viaţa mea. Dacă aş renunţa la ea, aş renunţa practic la viaţă. Nu pot să uit, de asemenea, că tot înainte de 1989, la uşa mea s-au prezentat doi securişti care mi-au cerut să donez colecţia în speţă muzeului Grigore Antipa din Bucureşti, dacă nu vroiam să am probleme. Ba chiar m-au pus să dau cu subsemnatul pentru refuzul meu categoric. Am scăpat până la urmă de tracasări, graţie talentului de lăutar. Îmi făcusem relaţii în cercurile cele mai înalte ale puterii pentru că le cântam la nunţi, petreceri sau botezuri, tuturor potentaţilor vremii”, ne-a mai mărturisit insolitul colecţionar. Mai trebuie spus că, în ultimul timp, Arpi-bacsi şi-a “dezvoltat” şi o altă colecţie - una de trofee - pe care o foloseşte ca monedă de schimb pentru pasiunea sa dintotdeauna, aceea de colecţionare a scoicilor. De menţionat că, cele mai mici scoici au dimensiunea unei tablete, cea mai mare fiind efectiv cât capacul unei oale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu