CUM POATE FACE INCONJURUL LUMII O STIRE "FABRICATA"

Chiar dacă accepţiunea termenului de blog este oarecum similară cu cea de “jurnal”, bloggerii nu respectă nici pe departe regulile elementare ce ţin de documentare, respectiv de deontologia profesiei de jurnalist. E adevarat că nici de bloggeri acţionaţi în instanţă pentru calomnie nu am aflat, aşa cum se întâmplă – destul de des – în cazul ziariştilor. Consider că un articol postat pe blog ar trebui să răspundă şi el la cele cinci întrebări fundamentale – cine?ce?unde?când?cum? – iar informaţia să fie verificată din trei surse diferite. În cadrul etapei a 34-a a concursului “SuperBlog 2010” echipa BlogMoney îi surpinde pe participanţi cu o temă incitantă: primează sau nu traficul, notorietatea şi recunoaşterea talentului de către semeni, atunci când vine vorba de publicarea unui articol care nu are nimic comun cu realitatea, putând aduce grave prejudicii unor terţe persoane? Aş spune că nu e deloc nevoie să fabulezi pentru rezolvarea unei astfel de “probe”, atâta timp cât - se ştie – viaţa bate filmul! Astfel, nu mai departe decât zilele trecute, cu toate dezminţirile care s-au dat, din partea autorităţilor medieşene, locuitorii din nordul judeţului Sibiu continuă să fie terorizaţi şi panicaţi de informaţia (se pare difuzată chiar prin intermediul unui blog) potrivit căreia în zonă ar fi fost descoperite cadavre de copii disparuti, lipsite de organe interne. Părinţii nu doar că îşi supraveghează mult mai atent copiii, dar până şi cadrele didactice ale tuturor şcolilor din oraş au “prelucrat” la clasă zvonurile propagate cu viteza luminii, inclusiv în judeţele învecinate. Dascălii i-au pus în gardă pe elevi să se ferească de a intra în vorbă cu necunoscuţi, dar în primul rând cu călugări sau călugăriţe. Iar asta pentru că zvonurile în cauză indicau prezenţa în zonă a unor ucigaşi de minori travestiţi în oameni în sutană. Simpla patrulare a poliţiştilor pe străzi ori a elicopterelor survolând zona au fost de natură a alimenta şi ele temerile populaţiei. Mi-am amintit cu această ocazie de modul în care o ştire “fabricată” poate face înconjurul lumii. În perioada de “pionierat” a presei post-decembriste un articol al subsemnatului conceput pentru a fi publicat de ziua păcălelilor (1 aprilie) într-un cotidian de mare tiraj, a produs o isterie generală. Fie din exces de zel, fie din dorinţa de a mă compromite, responsabilul de număr al ziarului cu pricina a publicat ştirea “fabricată” cu mult înainte. Pe scurt, era vorba de un cuplu, tot din Mediaş, care şi-ar fi botezat copilul cu numele “Yahoo”, în semn de preţuire faţă de portalul graţie căruia cei doi “protagonişti” s-au cunoscut pe Internet. Fără cea mai elementară verificare, ştirea a fost preluată “din mers” de un corespondent al prestigioasei agenţii de presă “Reuters”. Acea informaţie a făcut imediat înconjurul lumii, iar reprezentanţii “Yahoo” cu sediul în Sunnyvale (California) – foto- au solicitat amănunte legate de caz pentru a veni la Mediaş cu scopul de a “recompensa” respectivul cuplu. Abia atunci a ieşit la iveală întreaga tărăşenie, iar dezminţirile ulterioare aproape că n-au mai contat. Dovadă faptul că, la puţină vreme după difuzarea acelei ştiri, o familie din Mexic chiar şi-a botezat primul lor copil cu numele de “Yahoo”.