Potrivit serviciului de monitorizare a social media lansat la începutul lunii octombrie de către agenţia de presă Mediafax, în România există în momentul de faţă circa 27.000 de bloguri. Asta înseamnă că mai multe mii de români au ceva de spus prin intermediul respectivului “jurnal” virtual. Cele mai multe sunt informaţii, păreri pertinente în varii domenii de activitate, sau pur şi simplu gânduri, sentimente, trăiri. Nevoia de a fi blogger rezidă in primul rând din nevoia de comunicare. Suntem bloggeri pentru că vrem să ne facem cunoscuţi, “auziţi”, să ne împărtăşim gândurile (chiar şi cele mai intime) oricui e dispus să ne “asculte”, fără a risca să devenim ţinta ironiilor sau a privirilor chiorâşe. Iar asta pentru că avem controlul asupra celor care ne-ar putea răni orgoliul prin postarea unor comentarii răutăcioase. Pentru mulţi dintre noi, blogul este doar un hobby, o pasiune, un mijloc de refulare oricând la îndemână. Pentru alţii el reprezintă şi o afacere, potrivit statisticilor românii încasând anul trecut din respectiva activitate peste 300.000 de euro. Câştigurile, chiar dacă în prezent relativ modeste, ele pot creşte în mod exponenţial. Oricine poate încerca o asemenea “reţetă”, care poate fi una de succes în cazul creării, spre exemplu a 50 de bloguri. Prin deschiderea, apoi, a unui cont de AdSense se pot obţine constant sume de bani din click-urile date pe bannerele generate la crearea contului. Cu siguranţă că, nu peste mult timp, românii “înghesuiţi” de criză vor avea posibilitatea de a face din blog un al doilea job, dacă nu cumva va deveni chiar primul. Personal cred extrem de mult în blogosferă şi am în vedere impactul tot mai mare pe care îl are în rândul unui segment din ce în ce mai semnificativ al populaţiei, indiferent de categoria de vârstă. În ceea ce mă priveşte, mi-am creat blogul de faţă, cu mai mult de un an în urmă, din nevoia stringentă de a nu fi cenzurat de publicaţiile (cele mai importante din România ca tiraj sau audienţă) la care am activat ca jurnalist din 1991 şi până în prezent. De aceea nici nu am fost prea mult preocupat de grafica ori de înfătişarea blogului. Am fost satisfăcut doar că am putut spune lucrurilor pe nume în situaţii în care nici un patron media nu mi-ar fi permis acest lucru. Însa treptat - treptat blogul a devenit un “drog”. Stimulat de faptul că posturile mele au fost mereu apreciate şi aşteptate de către cititori care, uneori, mi-au făcut un “trafic” de-a dreptul incredibil, am simţit nevoia să-i “răsplătesc”, scriind mai des şi mai mult, fără însă a face rabat de la calitate. Prima confirmare a faptului că fac ceva util şi apreciat de comunitate a venit în luna octombrie a acestui an când, la cea de-a doua ediţie a Mediaş Blog Awards, competiţie deschisă celor peste 200 de bloggeri din “patria” gazului metan, am obţinut locul al II-lea. Cea de-a doua oportunitate de a “verifica” stadiul la care am ajuns a reprezentat-o “SuperBlog 2010”, un concurs cu impact naţional, pentru care şi scriu acest post (în contul etapei a 19-a). Pentru mine bloggul a devenit un “apendice” a meseriei de jurnalist şi mă gândesc din ce în ce mai serios să fac din el o afacere. Pentru că am “intrare” la toate marile trusturi de presă din România, la care am activat – mai mult sau mai puţin – intenţionez să “vând” acestora articolele valoroase. Chiar au existat în ultimele săptămâni câteva încercări care mi-au dat speranţe că pot deveni o miniagenţie de presă judeţeană. Una peste alta, blogosfera a devenit – şi va deveni şi mai mult - “instrumentul” prin care putem obţine avantaj şi ascendent în faţa celor care, din diverse motive, nu au ajuns încă să-l utilizeze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu