În momentul în care am hotărât să particip la cea de-a treia ediţie a “SuperBlog 2010” nu m-am gândit nicio clipa că, măcar pentru câteva ore, va trebui să redevin copil. Însă chiar aşa stau lucrurile: prima probă a concursului care se întinde pe durata a două luni (1 octombrie – 1 decembrie) le solicită participanţilor să se joace pe calculator, mai mult sau mai puţin inteligent ori creativ, în funcţie de imaginaţia fiecăruia. Să te poţi însă juca în “Epoca 3D” e nevoie de produse de ultimă generaţie, monitoare VG23 6H şi laptop-uri din seria Republic of Gamers destinate gaming-ului intensiv. E vorba de modelele G51J 3D şi G51JX 3D cu tehnologie nVidia 3D Vision şi ochelari stereoscopici activi, adică polarizaţi, care permit jucătorului identificarea mai uşoară cu eroul pe care îl reprezintă. Dar cum pentru achiziţionarea unui astfel de produs ar trebui să-mi pun deoparte, vreo nouă luni, întreg salariul obţinut în calitate de redactor la unul dintre ziarele sibiene, a fost necesar să apelez la unul dintre vechii mei prieteni din Sibiu, un superapreciat web-designer, pentru a mă juca în scop…mercantil! Dar până la urmă, după vreo cinci ore de “prestaţii” on-line, timp în care am fost, rând pe rând, tanchist, luptător SWAT, pilot, simplu biciclist sau tenisman, am ajuns la concluzia că un asemenea produs reuşeşte pe deplin să te transpună într-un alt timp şi spaţiu. Chiar îmi imaginam cum ar fi ca acei ochelari polarizaţi să aibă şi alte funcţiuni, respectiv cea de scanare a creierului uman. Am avea astfel posibilitatea de a afla “la comandă” despre numărul sinapselor şi al neuronilor semenilor noştri şi, pe cale de consecinţă de a ne alege prietenii sau doar interlocutorii în funcţie de IQ-ul fiecăruia. Ba ar putea fi un “instrument” extrem de util pentru angajatori atunci când au nevoie de personal de o anumită capacitate şi “ţinută” intelectuală. Personal aş fi încântat să pot ştii dinainte care sunt persoanele de la care aş putea avea de învăţat. Întotdeauna am fost în căutarea semenilor care m-au ajutat să acumulez câte ceva în plus. Niciodată nu m-am simţit complexat în faţa unor astfel de oameni. Dimpotrivă, am simţit un oarecare disconfort atunci când am fost nevoit să mă fac înţeles de oamenii prea…simpli. De altfel dintotdeauna am visat să pot cunoaşte persoane străine fără a fi nevoit să interacţionez cu ele. Îmi aduc aminte că, în urmă cu vreo 24 de ani atunci când eram ajutor-programator la Centrul de Calcul al Centralei Gazului Metan din Mediaş am încercat mai multe aplicaţii pe calculator menite a “deconspira” IQ-ul colegilor de serviciu. La vremea respectivă, n-am putut “afla” prea multe, din cauza limbajelor de programare mai puţin evoluate (Basic, Fortran, Cobol) precum şi a echipamentelor de calcul încă rudimentare: M, Coral, Felix. Dar, n-am abandonat ideea şi poate că în viitorul nu prea îndepărtat voi obţine ceea ce mi-am propus cândva, ajutat fiind şi de tehnologia în speţă. Aş participa la întruniri, simpozioane, seminarii având convingerea că voi întâlni mereu două-trei persoane “doxate” nu doar într-un anumit domeniu de activitate, ci cu o cultură generală cu mult peste medie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu