Primarul în exerciţiu al Mediaşului, Teodor Neamţu (foto) a împlinit miercuri vârsta de 57 de ani. Probabil că e momentul cel mai bun pentru un remember al conducătorilor pe care i-a avut municipiul de pe Târnava Mare, în ultimii 20 de ani. Aş putea fi considerat subiectiv dacă aş face referire la calităţile de gospodar al celor patru (de fapt cinci!) primari pe care i-a avut Mediaşul din 1990 încoace. Horia Bodogae a fost un primar de conjunctură, nevoit să umple vidul de putere care s-a creat dupa “debarcarea” (în decembrie ’89) a primarului Chirilă zis “Măturici”. De fapt omul s-a arătat preocupat mai mult de a-şi asigura viitorul, în prezent ocupând un loc foarte călduţ la SNT “Transgaz” SA. Cel care i-a succedat apoi, timp de un deceniu, Dionisie Bucur a avut şi bune şi rele. A început prin a-şi câştiga simpatia pentru implicarea sa profundă în activitatea de salubrizare a oraşului, dar a sfârşit prin a-şi atrage antipatia electoratului pentru orgiile bahice, care deveniseră tot mai dese, spre finalul ultimului mandat. Altfel, relaţia primar-jurnalist a fost una execrabilă. Personal am avut parte de 8 procese în instanţă pentru calomnie (în fapt simple relatări de presă) şi firesc că nu am pierdut absolut niciunul. Următorul primar, Teodor Plopeanu a rămas în conştinţa localnicilor ca fiind edilul-şef ce a adus voia bună şi distracţia prin “implementarea” unor festivaluri care au dăinuit şi după încheierea singurului său mandat în fruntea urbei. Timp de 5 ani (2004-2009) Mediaşul a încăput pe mâinile “cuplului” sasu-neamţu, aluzie la originea etnică a lui Daniel Thellmann. Plecat mult prea devreme dintre medieşeni, la doar 49 de ani, în urma unui cancer limfatic, acesta rămâne cel mai iubit primar post-decembrist. A demarat o serie de proiecte importante pentru oraş, cu toate că s-a dovedit a fi o prezenţă discretă printre cei care i-au acordat masiv votul. Ca om a fost unul deosebit, săritor şi atent în orice moment la detalii. Ca jurnalist, mi-a rămas întiparită în minte discuţia avută cu circa un an înainte de a trece în lumea celor drepţi. Daniel Thellmann, care avea o afacere de familie, era afectat de faptul că deşi averea sa nu era una de neglijat, nu o putea împărţi cu cei aflaţi în suferinţă. El susţinea că soţia acestuia, Sofia, îi controla viaţa până într-acolo încât nu-i dădea nici măcar...bani de buzunar! Primarul în exerciţiu, Teodor Neamţu un om deprins cu viaţa cazonă m-a învăţat că edil-şef eşti doar vremelnic, pe când pentru a fi om ai toată viaţa la dispoziţie să o dovedeşti. Acuzat de adulter, de orgii bahice şi de faptul că îi “cumpară” pe ziarişti pentru a-i întreţine imaginea, Neamţu a trecut nepăsător peste toate bârfele. Poate că a existat şi un sâmbure de adevăr în toate acestea însă calitatea umană nu-i poate fi, defel, contestată. Nevoit să aibă grijă de partenera sa de viaţă, aflată de ani buni într-un scaun cu rotile, Teodor Neamţu a fost tot timpul alături de cei aflaţi în suferinţă, intervenind – prin prisma funcţiei sale – în multe cazuri limită, mai ales atunci când a fost vorba de viaţă şi de moarte. Personal am tot respectul şi consideraţia pentru un astfel de om, în faţa căruia îmi scot pălăria şi-i urez un sincer “LA MULŢI ANI!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu