PESTE UN SECOL...MI-AS LUA UN SUPERSONIC!

Cel mai exigent juriu al concursului “SuperBlog 2010”, pentru care astăzi “aplic” a 25-a oară, cel reprezentând compania aeriană “Tarom”, ne solicită să “evadăm” în viitor, pentru a vorbi despre transportul aerian în anul 2110. Mi-aş lăsa imaginaţia să zburde…pe câmpii, dar îmi e teamă că, atunci când voi fi notat, nu voi lua – iarăşi – notă de trecere. Deşi, în condiţiile date, fără imaginaţie nu ştiu zău cum aş putea-o scoate la capăt. Iar asta pentru că nu am aflat încă de existenţa vreunui soft în măsură să genereze informaţii despre aviaţia viitorului. Oricum, dacă aş fi acum în anul 2110, ştiu că mi-aş putea permite să călătoresc cu un taxi aerian pe distanţa Mediaş – Queensland, spre a vedea – la prânz – cangurii, pentru ca seara să servesc, cu persoana iubită, o cafea în Turnul Eiffel. Vi se pare imposibil? Păi nu e deloc aşa! Ce nu aţi aflat că de ani buni avioanele nu mai folosesc kerosen drept combustibil ci hidrogen lichid, cu ajutorul căruia sunt dezvoltate viteze incredibile? Nici forma aerodinamică a avioanelor nu mai e demult cea clasică, a păsării de oţel, ci mai degrabă a unei capsule uriaşe care, altădată, ar fi inclus aeronava cu care călătoresc, în categoria OZN-urilor. Oricum prea multă vreme nu voi mai folosi taxi-ul (aerian). Aproape că am strâns şi eu cei 100.000 de mondo (moneda unică a anului 2110) cu care să îmi cumpăr un supersonic “second-hand” (foto). Ăsta funcţionează cu deuteriu, atinge o viteză de 2.000 km/h şi are o autonomie de zbor de opt ore. Am neapărată nevoie de un astfel de mijloc de transport pentru că derulez afaceri importante, pe toate meridianele lumii, legate de obţinerea combustibilul neconvenţional din cafea şi kiwi, menit a propulsa motoarele rachetă. Azi trebuie să fiu la Rio de Janeiro, mâine la Atena, poimâine la Cape Town şi apoi iarăşi la Bucureşti.