CUM SA AJUNGI MANAGER LA TOYOTA?

Răspunsul e foarte simplu: mai întâi trebuie să-ţi placă maşinile…japoneze (cui, oare, nu-i plac?) să fii creativ, pragmatic şi să participi la concursuri gen “SuperBlog 2010”. Iată că eu am reuşit (e adevărat, doar să visez!) ca atâta vreme cât a durat proba a 26-a a întrecerii susmenţionate, să “dictez” din postura de reprezentant al managementului unei companii create în anul 1933 şi care, în prezent deţine locul al doilea în lume în producţia de autovehicule. Lăsând gluma la o parte, nu încape îndoială că managementul firmei este unul fără fisuri iar propunerile venite de la nişte amatori ca noi nu pot fi altceva decât simple “cârcoteli”. Şi totuşi, unele observaţii pertinente se pot face… Prima ar fi aceea că deşi deţine o cotă importantă de piaţă în Europa, iar raportul preţ-calitate este unul cât se poate de “corect”, compania nu a fost în măsură să se impună, din punct de vedere al vânzărilor, în multe state de pe bătrânul continent. Referindu-ne strict la România, Toyota nu a reuşit să concureze – din acest punct de vedere – marca autohtonă “Dacia”. Personal, consider că pentru a putea fi vândute mai multe unităţi în ţara noastră, s-ar impune înfiinţarea “Toyota-Bank”, o instituţie care să ofere facilităţi de creditare pentru un segment semnificativ al populaţiei României. Iar asta pentru că leasing-ul nu mai reprezintă în momentul de faţă o soluţie viabilă pentru achiziţionarea mărcilor prestigioase de autoturisme. Într-o altă ordine de idei, deşi se fac eforturi conjugate, de către companie, pentru conceperea unor motoare care să folosească surse alternative de energie, tehnologia hibridă fiind ultima în materie, există şi variante încă neexploatate. Având în vedere imensul potenţial de care dispune România în privinţa obţinerii biodieselului (chiar în judeţul Sibiu se va materializa foarte curând un astfel de proiect) sunt de părere că realizarea unui motor care să folosească în mod exclusiv acest tip de combustibil, ar putea “revoluţiona” piaţa vânzărilor respectivei mărci în România. De asemenea consider că înfiinţarea a cât mai multor reprezentanţe “Toyota” în România, care să se ocupe nu doar de desfacerea şi service-ul autoturismelor ci şi de “şcolarizarea” dealerilor din fiecare judeţ în parte ar fi o măsură benefică pentru companie. De asemenea implicarea companiei în cadrul administraţiilor locale prin sponsorizarea unor acţiuni tematice (organizarea de concursuri în rândul elevilor şi al studenţilor vizând realizarea unor clipuri publicitare, ori valorificarea inteligenţei native a tinerilor în realizarea unor modele cu caracteristici tehnice superioare) sau acordarea unor burse anuale pentru absolvenţii superdotaţi ai instituţiilor de învăţământ, ar putea reprezenta tot atâtea oportunităţi de implicare a companiei, în domeniul responsabilităţii sociale.