MOS CRACIUN M-A LUAT CA UCENIC!

Nu ştiu dacă Moş Crăciun a avut timp, acolo la el în Laponia, să afle despre existenţa mea ori a blogului meu, destul că, totuşi cineva, l-a informat că aş semăna foarte bine cu el. N-am încă barba albă dar ea îmi poate încărunţi de urgenţă de la “povara” care tocmai mi-a căzut pe cap. Aceea de a fi ucenicul moşului pe perioada sărbătorilor de iarnă. Dacă era vorba de o…Crăciuniţă cu siguranţă că nu mi-ar fi displăcut deloc respectiva postură. Ba chiar aş fi tras tare…să învăţ totul de la ea. Aşa însă, trebuie să învăţ de la Moş să fac daruri, pentru că, ştiţi bine, “dar din dar se face rai”. Acum că tot mi s-a oferit prilejul (în cadrul etapei a 23-a a “Superblog 2010”) să dăruiesc, mă tot frământă gândul cum aş putea să fac acest lucru, pentru a reuşi să mulţumesc pe toată lumea. Hai să intru cu Moşul în magazinul lui preferat, despre care şi eu am auzit că e doldora de Cadouri de Crăciun!
Eu am familie numeroasă, iar bugetul nu e tocmai pe măsură. Consoartei, ca oricărei femei, îi plac bijuteriile şi hainele. Ştiu că la modă sunt cristalele Swarovski şi, în plus constat că medalioanele şi brăţările cu astfel de intarsii sunt cele mai vândute produse. Aşa că hop şi eu în coş…la Moş cu o astfel de brăţară care costă 250 lei. Caseta de vin cu ustensile având preţul de 160 lei, ar fi tocmai potrivită pentru primarul oraşului, deşi am auzit că îi place doar Chivas Royal. Ca jurnalist e persoana cu care mă intersectez cel mai des şi ştiţi cum e…poate îi mai scapă şi lui nişte exclusivităţi pentru mine. Mă gândesc şi la şeful poliţiei că trebuie “uns” de sărbători, iar gurmand cum îl ştie toată lumea cred că doar un coş Gourmet Lux în valoare de 700 lei l-ar satisface. Dar ăsta chiar merită: mă refeream aici la preţul produsului nu la potenţialul destinatar! Conţine mâncare şi băutură din greu şi mai ales din cea fină! Hai să-l iau şi p’ăsta că doar o dată (pe an) e Crăciunul! Pentru cei trei pici ai mei câte un ciorap eu zic că ar fi de-ajuns. Evident, din cel pentru “copii cuminţi” cu 170 lei bucata, care “miroase” foarte bine, având în vedere aromele de ciocolată pe care le conţine. Norocul meu cel mare e acela că nu am prea mulţi şefi şi nici colegi. Dacă îi dau redactorului-şef (de sex feminin) o cutie cu praline belgiene (Cadou Crăciun Executive Thank You) sunt convins că-mi va zice “Mulţumesc”. Patronului care prin prima acordată şi-a plătit deja juma’ de coş, i-aş putea dărui – că tot umblă el la patru ace, dar altfel e un mare domn - nişte butoni “Gentlemen snow” cu 200 de lei. În fine, după ce trag linie, văd că pentru mine nu a mai rămas decât “satisfacţia” de a plăti un an de zile creditul angajat pentru toate aceste cadouri de Crăciun. Dar noi să fim sănatoşi că banii…se fac. Aşadar, la mulţi ani şi…mulţi bani pentru cumpărături în magazinul în care tocmai mi-am făcut ucenicia!!!