Chiar dacă nu sunt un habotnic, respect pe cât posibil preceptele biblice, iar una dintre cele zece porunci, mai exact a şasea, spune: să nu ucizi! Prin prisma profesiei am cunoscut foarte mulţi ucigaşi, cu deosebire atunci când au ajuns în boxa acuzaţilor. A existat însă şi o excepţie, iar aceasta s-a numit Alexandru Salanschi. Cu el am fost coleg de liceu, însă drumurile noastre s-au despărţit, după ce am cântat împreună "Gaudeamus igitur", pentru că el era un rebel, sau ca să o spun fără ocolişuri, o pramatie, spre deosebire de mine, care eram doar...pragmatic. Pe Sandu l-am reîntâlnit după ani buni când, la recomandarea unui amic, am apelat la priceperea şi îndemânarea acestuia pentru anveloparea apartamentului în care locuiam. La doar câteva luni după aceea aveam să aflu terifianta veste: Alexandru Salanschi îşi omorâse în bătaie nevasta, pe Hajnalka, după o beţie cruntă. A fost condamnat la doar 11 ani de închisoare, însă a fost eliberat din Penitenciarul Aiud după efectuarea a şase ani şi jumătate din pedeapsă. M-a căutat apoi de câteva ori, pentru a-i găsi ceva de lucru, însă cu respectiva "tinichea de coadă", nimeni nu s-a încurcat cu el să-i ofere un angajament ferm de muncă. Timp de vreo doi ani a lucrat cu ziua sau chiar cu...ora pe la persoane fizice sau juridice din Mediaş, după care a urmat căderea. Cei peste şase ani petrecuţi în spatele gratiilor i-au "procurat" o arterită obliterantă care l-a ţintuit definitiv într-un scaun cu rotile. Ajunsese să cerşească, pentru că imediat după moartea mamei sale, tatăl l-a alungat din apartamentul în care locuiau împreună, în strada Tomis. Au urmat câteva internări în spital, unde de altfel avea să-şi găsească sfârşitul, spânzurat cu cureaua de la pantaloni de o balustradă. Tatăl acestuia a reuşit să ascundă suicidul fiului (cu complicitatea medicilor şi a asistenţilor cărora evident că nu le surâdea o anchetă pe cap) astfel că Alexandru Salanschi a fost îngropat creştineşte cu preotul citindu-i iertăciunea. Rândurile de faţă n-au fost altceva decât străfulgerarea unui gând: atunci când te-ai decis să iei viaţa cuiva...începe neapărat cu tine! Pentru că astfel vor fi evitate şi alte drame!!! Oricum, e cert că de pedeapsa divină nu scapă nimeni...
zilele trecute treceam pe linga gardul unei scolii . Un cetatean lucra , suda si punea un plastic pe interior . La citiva metri departare , erau 6-7 elevi ROMI de 14-15 ani si rideau copios , gesticulind , tot felul de figuri obscene . In momentul treceri mele lucratorul ridica miinile in sus , privind spre cer . EU observ si prin gard zic ; ce sa intimplat nea badie . El din interior zice ; Domnule elevi aceia vorbesc de mine , tot felul de injuraturi si rid de mine , ca sint batrin , bortos , murdar si ca sunt o SLUGA NENOROCITA , a lor . EU inteleg limba lor ( romanes ) am lucrat si afara dar stau aici avind sotia bolnava . I-mi vine sa-i iau la bataie dar intru in alte complicati si ma dau afara . Lor nu le convine , ca nu se mai pot urca pe gard si nu mai vad gagicile prin el , care trec pe strada .Si am plecat stupefiat . Iar trei badiguarzi stateau mai incolo la 30 metri , pazeau poarta si cite o masina , la un ciubuc de 1 leu , de la burtosi .
RăspundețiȘtergere