"COMISARUL CATTANI" DE MEDIAȘ (7) : "UN POLIȚIST ADEVĂRAT TREBUIE SĂ FIE CONȘTIINCIOS DAR ȘI PUȚIN...NOROCOS!"

Așa cum am promis, având în vedere impactul și audiența devastatoare înregistrate de dezvăluirile în premieră absolută ale fostului ofițer de poliție Victor Vasile alias "Comisarul Cattani" de Mediaș, legate de corupția din sistem, "Adevărul verde în față" revine astăzi cu alte dezvăluiri halucinante ale acestuia. "La apusul carierei aveam să înțeleg că un polițist incoruptibil moare întotdeauna singur, el nu are prieteni, pentru că incet-încet profesiunea îl transformă într-un pustnic. La început însă, credeam cu totul altfel. Eram convins că voi deveni un model în poliție cu principii și un mod de lucru care să fie preluate cu entuziasm atât de șefi câț și de subordonați. Nu pot uita cu cât elan am pornit la drum, iar azi pot afirma că Dumbrăveniul a fost orașul unde m-am format și mi-am desăvârșit cariera, ocupând ani în șir funcția de comandant. Prima mea experiență în respectiva calitate n-a fost însă una prea frumoasă. Venisem de cinci zile în orașul unde legea o făcea interlopul Costică Haller, iar instituția pe care o reprezentam nu avea nici cea mai mică autoritate. În seara cu pricina interlopul m-a convocat la Restaurantul Transilvania, pentru a face cunoștiință. Eu eram pifanul pirpiriu de un metru și ceva, iar el malacul cu plete lungi și ceafa groasă. Mă aștepta în local, la o masă unde tronau trei pahare și o sticlă plină cu vin, evident după ce fuseseră scoși afară toți consumatorii. Înainte de ajunge în fața lui, deja spărsese paharele. Nu am mai stat mult pe gânduri și am înșfăcat sticla cu care l-am lovit puternic în ceafă. S-a prăbușit de pe scaun scurgându-se ca o...gelatină. Ajutat de subalterni l-am îndesat apoi în portbagajul mașinii și l-am dus la secție. L-am lăsat în fața ușii, unde i-am îndemnat pe toți cei care se simțeau în stare să-l scuipe în față și să-l umilească în ultimul hal. În acest fel am reușit să redau instituției onoarea și autoritatea de care avea nevoie în respectiva comunitate. La scurt timp aveam să primesc însă și adevăratul botez al focului. Era în anii '90 când preotul Catedralei Armenești, Larian Armeneag a fost asasinat. Alte două crime înegistrate la scurt timp aveau să acrediteze ideea că avem de-a face cu un criminal în serie. Preotul, în vârstă de 83 ani locuia singur în casa parohială și se spunea că tocmai primise suma de 80.000 de mărci germane de la surorile sale din Franța și Germania pentru lucrări de restaurare a catedralei. Bătrânul fusese găsit într-o baltă de sânge, cu capul spart, cu ajutorul un obiect de cult. Din casă lipsea aparatură electronică dar și autoturismul victimei, o Lada. Trecuseră trei săptămâni de la omor și nu aveam nici un fel de indicii întrucât autorii operaseră cu mănuși. Dar cum un polițist conștiincios are nevoie nu doar de...informatori ci și de noroc, acesta a venit de la o chivuță florăreasă care a mi-a spus că e convinsă de faptul că asasinul era minorul Rudolf Blăjean zis Vicaroș, împreună cu Alexandru Ferencz. Am plecat cu două echipaje să percheziționăm casele celor doi suspecți însă nu am descoperit nimic. La un moment dat, din cauza carcalacilor care mișunau prin cameră, m-am așezat pe un scaun în mijloc și am început să lovesc cu bastonul din dotare, în dușumea. Le-am pus cătușe și i-am dus la secție, așteptând să facă declarații complete. Acestea nu au venit până când nu am folosit câteva trucuri profesionale. Lui Ferencz, care era măcelar de meserie, i-am luat palma în care observasem o cicatrice și i-am spus răspicat că semnul respectiv era dovada luptei dintre el și preot. A cedat și a recunoscut, fără să realizeze că tăietura cu pricina nu ar fi putut data din noaptea crimei întrucât purtase mănuși. I-am cerut detalii despre lucrurile furate, însă mi-a replicat că o parte dintre acestea le vânduse, iar altele fuseseră distruse. I-am spus că minte cu nerușinare pentru că, bravând din nou, aș fi știu unde sunt ascunse bunurile. Mi-a răspus că era sigur că știam din moment ce lovisem cu bastonul chiar în locul în care acestea erau îngropate. în talpa casei. Am aflat și ultimul amănunt, legat de autoturismul victimei care fusese dat în urmărire pe țară, el însă fiind abandonat chiar în parcarea din fața gării Sighișoara. Dubla crimă din satul aparținător, Șaroșu pe Târnave nu avea nimic în comun cu autorii asasinatului din casa parohială. Tot cu ajutorul rețelei de informatori l-am descoperit apoi foarte repede și pe acesta. Era vorba de Costel Notar, care își ucisese cu briceagul rivalul în dragoste, pe soțul amantei sale. Apoi, cu totul întâmplător, în aceeași noapte, l-a întâlnit și pe fratele răposatului, căruia i-a secționat carotida cu un ciob de sticlă", ne-a mărturisit Victor Vasile.