Pentru că n-am fost absolut niciodată membrul vreunui partid, nu voi face apologia nici unei formaţiuni politice, pentru că, la urma urmei, toţi politicienii sunt o apă şi un pământ (e adevărat că unii, mai mult apă...cu pământ!). Făcând referire doar la Mediaş şi la sportul din "capitala gazului metan", termenii ecuaţiei sunt cât se poate de clari: "Doamna" Chiajna, o aşezare suburbană a Bucureştiului, reuşeşte să menţină în eşalonul de elită o echipă de fotbal şi o alta de baschet, pe când municipiul de pe Târnava Mare, cu doi coloşi energetici în spate, nu! Deşi pare frustrant, lucrurile sunt simple. Atâta vreme cât SNGN "Romgaz"" SA şi SNT "Transgaz" SA Mediaş au fost conduse de directori "autohtoni", indiferent că a fost vorba de Marcel Piteiu şi Corin Cindrea, respectiv Florin Muntean şi Ioan Rusu, cel puţin din patriotism local, au făcut câte ceva pentru oraş. Atât de huliţi - poate pe bună dreptate - pentru averile colosale construite prin intermediul unor firme-căpuşă, toţi aceştia au "construit" efectiv şi pentru comunitate (investiţiile la Spitalul Municipal ori modernizarea arenei de fotbal fiind printre cele mai recente). Iar asta fără a mai pune la socoteală sponsorizarea echipei de fotbal şi de baschet a clubului Gaz Metan (în fapt cei mai buni "ambasadori" ai respectivelor companii) ca şi organizarea unor competiţii de mare anvergură gen "Turneul Regilor" la şah. Veneticii guvernului Ponta, aduşi la Mediaş în principal pentru a "devaliza" conturile Romgaz şi Transgaz sunt pe cale de a omorî definitiv sportul local. Echipele de fotbal şi de baschet sunt pe punctul de a se dezintegra în condiţiile în care jucătorii nu au mai fost plătiţi de mai multe luni, în timp ce parlamentarii din Mediaş ai PSD, senatorul Viorel Arcaş şi deputatul Gheorghe Roman se laudă cu lobby-ul făcut şi cu promisiuni deşarte pentru menţinerea în viaţă a echipelor de fotbal, respectiv de baschet.
P.S. Ar mai fi de spus că, pentru politicieni, electoratul nu reprezintă altceva decât o masă de manevră cu "putere" doar o dată la patru ani, în rest nevalorând nimic. Nici măcar doi lei atât cât ar fi reprezentat "ajustarea" alocaţiei de stat pentru copii, proiect respins de curând de către senatori!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu