RECENZOR ÎN FAŢA UNEI PROPUNERI “INDECENTE”: NUMĂRAREA FIRELOR DE PĂR!

Am ţinut cu tot dinadinsul să iau parte (în calitate de recenzor) la primul Recensământ European (2011) şi am reuşit acest lucru pe ultima “sută de metri”, după ce foarte mulţi dintre cei “aleşi” au renunţat din cauza volumul mare de muncă impus de completarea formularelor extrem de stufoase. Am avut de recenzat peste 100 de clădiri şi de familii din sectoare cuprinzând cele mai variate segmente socio-profesionale, începând cu apartamente de pensionari, familii “elitiste” şi încheind cu “paria” oraşului “încartiruită” într-una din zonele crepusculare ale Mediaşului. Nu voi încălca principiul confidenţialităţii datelor, însă ca jurnalist nu mă pot abţine să nu “divulg” câteva dintre situaţiile cu care m-am confruntat, unele dintre ele hilare, altele dimpotrivă. De asemenea aş vrea să remarc şi câteva poveşti de viaţă care mi-au fost relatate pe larg de către respondenţii la interviurile de la recensământul încheiat luni, la miezul nopţii. Despre faptul că am fost “sechestrat” de către un pensionar din cauza unui funcţionar distrat de la primărie care mi-a înmânat un alt act de identitate am relatat zilele trecute. Am avut parte însă şi de o altă situaţie neprevăzută. Aflat în apartamentul unei doctoriţe (care nu a fost niciodată căsătorită!) unde m-a prins ora 20, am fost solicitat să rămân peste noapte la aceasta, pentru a continua recenzarea. Propunerea “indecentă” venită din partea amfitrioanei viza numărarea firelor de păr (ar fi urmat să stabilim împreună dacă era vorba de părul de pe cap, de la subbraţ sau pubian). Am fost ameninţat – pentru solicitarea “nelegală” a CNP-ului – atacat de câini comunitari şi pus la punct pentru “îndrăzneala” de a insista asupra obligativităţii de recenzare în faţa refuzului categoric al unor indivizi deloc “tuciurii”. Am fost însă şi impresionat de câteva dintre poveştile de viaţă relatate de persoane care au văzut în recenzor cel mai potrivit confesor: şefă de promoţie la universitatea clujeană nevoită să lucreze într-o parfumerie; absolvente de facultate cu profil economic (la Iaşi) care au ales să se îmbarce pe vase de croazieră pentru un venit decent; minori crescuţi de rude, care nu şi-au mai văzut de câţiva ani părinţii, aflaţi în detenţie în Germania; tânără cu doi copii, plecată în Italia pentru a spăla ruşinea pricinuită de soţul său (patron de discotecă în mediul rural) acuzat că a întreţinut relaţii sexuale, pe masa de biliard, cu o minoră în vârstă de 13 ani şi jumătate. Una peste alta, apreciez că recensământul abia încheiat nu va avea nici pe departe acurateţea pe care au anticipat-o autorităţile, situaţiile ambigue şi realitatea din teren demonstrând că sistemul practicat în ţările de peste ocean cu recenzări on-line sau remiterea formularelor pentru completare la domiciliul respondenţilor, este cu mult mai aproape de adevăr!