luni, 20 septembrie 2010

LOCUIESTE DE 11 ANI INTR-UN APARTAMENT FARA TAVAN







Bătrânica din Mediaş în vârstă de 71 de ani, locuieşte de mai bine de un deceniu, la etajul al patrulea al unui imobil în care tavanul nu mai există de mult. Izolaţia blocului în care îşi duce femeia existenţa a fost distrusă de vicisitudinile vremii. Pentru a nu fi nevoită să stea, efectiv, sub cerul liber, Maria Moga şi-a încropit un tavan din folii de plastic. „Cel mai greu îmi este iarna când zăpada căzută din abundenţă ameninţă să-mi prăbuşească în cap plafonul”, ne-a declarat bătrâna, a cărei viaţă este una demnă de o telenovelă. „La vârsta de 21 ani, am fost violată în stradă de bărbatul căruia i-am refuzat cererea în căsătorie. Urmare a acelei nefericite întâmplări am rămas însărcinată. Şi cum la vremea respectivă avorturile erau ilegale, în 31 august 1961 am născut-o de singura mea fiică, Maria Monica. Din păcate am fost nevoită apoi să mă căsătoresc cu violatorul, pentru că părinţii mă izgoniseră de acasă. Au urmat ani în şir de temniţă, la domiciliu, pentru că soţul nu-mi permitea nici să ies şi nici să primesc pe cineva în casă. O iarnă întreagă am trăit cu fiica mea de şapte ani în Gara de Nord, pentru că mersesem la autorităţi, în Bucureşti să scap de calvar. Pentru asta, mai exact pentru vagabondaj, am făcut şi două luni de puşcărie. Din 1972 am reuşit să mă angajez în Mediaş. Acum am o pensie de 600 lei şi datorii peste tot: la apă, gaz metan, întreţinere şi curent electric, care de altfel mi-a şi fost tăiat de câţiva ani. Fata mea, dar şi cei doi nepoţi, dintre care unul e jandarm, nu vor să mai audă de mine, după ce i-am crescut pe fiecare în parte. Am scris memorii inclusiv la Preşedinţia României, prin care am solicitat să fiu ajutată măcar să-mi fac un acoperiş trainic deasupra capului, dar totul a fost în zadar. Mi-am şi spus că nu voi mai scrie nimănui, în ideea de a mai sensibiliza pe cineva. Următoarea scrisoare va fi una de adio, deşi nu ştiu nici pe asta cui aş putea-o adresa...”, a încheiat Maria Moga, care nu mai crede de mult în minuni. Aşteaptă parcă resemnată ca într-o bună zi să sfârşească sub plafonul care în mod inevitabil se va prăbuşi sub presiunea greutăţii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu