Curtea de Apel Alba Iulia a “validat”, vineri, sentinţa pronunţată în octombrie anul trecut de către Tribunalul Sibiu în cazul turcului de origine kurdă care în vara lui 2009 şi-a mutilat soţia, scoţându-i ochiul stâng cu o şurubelniţă: şase ani de condamnare cu executare pentru tentativă de omor. Fiecare dintre părţile implicate în caz are propria versiune în legătură cu cele petrecute în dimineaţa de 19 iunie 2009. Astfel în timp ce victima, Mihaela Guler (29 ani) a declarat că a fost atacată în plină stradă, de soţul ei, Mehmet Ismail Haci Guler (47 ani), în faţa intreprinderii la care tocmai se angajase, pentru că aceasta îl anunţase că intenţionează să divorţeze, inculpatul are o altă versiune. El susţine că totul nu a fost decât o întâmplare nefericită de care vinovată se face femeia, pentru care acum se află în spatele gratiilor. “În dimineaţa cu pricina am aşteptat-o pe soţia mea la fabrică, având intenţia de a discuta cu ea despre viitorul copilului nostru în vârstă de nici cinci ani. Ţineam în mână o şurubelniţă cu care tocmai reparasem portiera maşinii când, soţia mea, s-a smucit brusc. Aceasta după ce o prinsesem de bărbie pentru a o convinge să stea de vorbă cu mine. A intrat singură cu ochiul stâng în şurubelniţă iar eu înfund degeaba puşcăria”. Cazul cu pricina are însă antecedente mult mai vechi . Le-a povestit cu lux de amănunte inculpatul în faţa întregii instanţe: “Totul a început în primăvara lui 2009 atunci când mă aflam împreună cu soţia, fiul şi cumnatul meu în Danemarca unde munceam de dimineaţa până seara, pentru 2.000 de euro lunar. Soţia mea care nu avea nicio altă preocupare în afara aceleia de a naviga pe Internet a cunoscut un inginer cu care stabilise să se întâlnească. Aşa se face că într-o dimineaţă m-am trezit singur în locuinţă doar cu băieţelul de trei ani şi jumătate lângă mine. Soţia şi cumnatul meu se întorseseră pe furiş în România, nu înainte de a-mi lua toţi banii câştigaţi. Am sunat-o pe soţie după câteva ore rugând-o să vină după copil. Acesta era pe paşaportul mamei, iar eu nu puteam pleca împreună cu el spre România fără niciun act doveditor asupra mea. M-am adresat inclusiv Ambasadei României la Copenhaga însă mi s-a transmis că fără semnătura celuilalt părinte nu pot părăsi ţara cu copilul. Am fost nevoit să trec frontiera ilegal, noaptea prin ploaie, printr-o pădure, ca să ajung acasă. Soţia mi-a transmis că n-o interesează copilul, însă dacă totuşi insist ca el să crească bine, atunci va trebui să contribui lunar cu 1.000 de euro. I-am trimis chiar şi 1.500 de euro pe lună, prin Western Union, însă banii îi cheltuia de fapt cu iubitul. În acele condiţii chiar şi eu eram decis să divorţez. În primul rând pentru ca instanţa să stabilească cui anume va încredinţa copilul. Pentru asta doream să vorbesc cu ea în dimineaţa aceea. Sunt nevionovat”, şi-a încheiat inculpatul pledoaria. Surprinzător rămâne faptul că, daca în ziua incidentului care avea să o transforme pe Mihaela Guler într-o infirmă, când şi-a pierdut definitiv ochiul stâng, aceasta a ţinut să discute cu toţi reprezentanţii mass-media, la pronunţarea sentinţei femeia s-a ascuns efectiv de presă. Anticipând probabil mărturia soţului său în faţa magistraţilor, aceasta a refuzat să facă orice fel de declaraţii jurnaliştilor şi nici nu a acceptat să fie fotografiată. S-a rezumat doar să spună că “nu m-am constituit parte civilă în acest proces, ştiind că fostul soţ nu are ce să-mi dea. Pur şi simplu e falit”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu