După ce indignarea în urma comportamentului execrabil de marţi, de la conferinţa de presă, al tandemului Ioan Horoba-Cristian Dulca s-a mai estompat, consider că se cuvine o analiză la rece asupra modului în care trebuie să reacţioneze orice persoană publică atunci când este "dezbrăcată" de secrete. Practic există stilul mârlănesc, mojic şi cel diplomat, condescendent. Majoritatea persoanelor publice din România fac parte din prima categorie, având reacţii mitocăneşti sau chiar brutale atunci când sunt arătaţi cu degetul de către mass-media. La Mediaş există cel puţin o excepţie: senatorul PSD Viorel Arcaş. "Adevărul verde în faţă", unul dintre câinii locali de pază ai democraţiei a luat atitudine ori de câte ori a fost vorba de excese sau derapaje ale politicienilor, de ilegalităţi sau fapte reprobabile ale oamenilor de afaceri, magistraţilor, etc. Niciodată însă administratorului blogului nu a fost admonestat sau ţintuit la stâlpul infamiei pentru opiniile sale de către preşedintele PSD Mediaş. Asta denotă o educaţie solidă, o asumare a rolului de persoană publică în societate, care trebuie să accepte o "monitorizare" permanentă din partea presei. Dacă, în politică, se pare că mai există şi persoane demne, civilizate, lumea sportului colcăie de indivizi de cea mai joasă speţă umană. Ca şi conducător de club al unei echipe din primul eşalon fotbalistic al ţării (cazul Ioan Horoba) să-ţi faci o profesiune de credinţă din a jigni jurnaliştii, consider că este cât se poate de regretabil, de condamnabil. Iar un astfel de individ să ajungă să dea lecţii de profesionalism şi moralitate, apreciez că este deja prea mult! Vorbim despre un personaj sinistru al fotbalului românesc, ce va rămâne în analele sportului-rege din ţara noastră drept unul dintre inventatorii "cooperativei", pe care a ridicat-o pe culmi înalte şi la Mediaş, acolo unde chiar şi ultima partidă (cea dintre Gaz Metan Mediaş şi FC Braşov) a fost un...blat ordinar! A recunoscut-o, în mod voalat chiar Ioan Horoba, prin afirmaţia sa că "probabil jucătorii s-au înţeles între ei"! Şi pentru că, "cine se aseamănă se adună", antrenorul principal al "alb-negrilor", Cristian Dulca a dovedit şi el că...aşchia nu sare departe de copac! Practic, acesta a fost omul care a dat tonul jignirilor de marţi după amiază, de la stadion, refuzând mâna întinsă de jurnalist.
A urmat revărsarea unui potop de "lături", în capul acestuia, pentru permisiunea de a fi scris "atât de urât" despre magnificul, inegalabilul, galacticul (în fapt insignifiantul şi superstiţiosul surprins cu degetele îmbârligate pentru a nu pierde o partidă pe teren propriu) antrenor gazist care a reuşit la Mediaş (să nu retrogradeze echipa!!!) graţie manevrelor din umbră ale celui care l-a recomandat, angajat şi apoi susţinut. Am spus-o şi o repet, nu-mi place deloc jocul prestat de echipa pregătită de Dulca, unul similar cu cel "livrat" suporterilor medieşeni de către Cristian Pustai. Diferenţa, în favoarea lui "Ferguson de România" este aceea că profesorul de matematică a avut, efectiv, "ochi" la jucători! Curtean, Bud, Pârvulescu, Bawab sunt doar câţiva dintre cei care au performat în fotbalul românesc, ba chiar au adus "bani grei" în visteria clubului, în urma transferurilor ulterioare. La polul opus, Cristian Dulca doar a "împovărat" bugetul clubului, aducând jucători care nu numai că nu au strălucit dar nici măcar nu s-au impus ca titulari în echipă. Acesta, la fel ca şi Ioan Horoba, a reuşit doar să ridice la rang de virtute, lipsa crasă de educaţie!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu