De câteva zile, circulă pe Internet, asociată cu fotografia unui fost senator sibian, aşa-zisa “Autobiografie a unui parlamentar român”. Nu ştiu dacă, în cazul de faţă, sunt reale în totalitate memoriile respective, dar pentru că sunt foarte tari, le redau integral în cele ce urmează, considerându-le un fel de “modus vivendi” :
AUTOBIOGRAFIA UNUI PARLAMENTAR ROMAN
Am fost director la o mare intreprindere socialistă. Cafeaua de dimineaţă era pregătită de o secretară sexy, iar eu mergeam la serviciu cu o limuzină neagră. Într-o zi am fost întrebat dacă fabrica nu doreşte să contribuie cu 10.000 de lei pentru înmormântarea unui tovarăş din Comitetul Central. Am replicat imediat că aş înmormânta întregul Comitet cu atâţia bani. Din acel moment am devenit director la o intreprindere mai mică, din provincie. Cafeaua zilnică era pregătită de o secretară mai în vârstă, iar la serviciu mergeam cu furgoneta fabricii. Odată am fost apostrofat că nu am venit la ultima şedinţă de partid. Am răspuns că dacă aş fi ştiut că e ultima, aş fi venit cu cea mai mare plăcere. Din aceeaşi zi am lucrat ca maistru. La serviciu mergeam cu maşina proprie şi-mi făceam singur cafeaua de dimineaţă. În atelier aveam, pe perete, fotografia lui Nicolae Ceauşescu şi a Lolobrigidei. Într-o zi mi s-a spus să dau de urgenţă jos de pe perete, poza curvei. Bineînţeles că am luat poza lui nea Nicu. Din acel moment am lucrat ca zilier, la săpat de sanţuri. Mergeam la lucru cu bicicleta şi duceam cafeaua de acasă, în termos. Într-o altă zi, în timp ce săpam sanţuri au venit şi mi-au transmis să-mi ascund bicicleta, pentru că va trece prin zonă o delegaţie prezidenţială. Am răspuns să nu-şi facă probleme din acea cauză, pentru că bicicleta era bine asigurată, cu lanţ şi lacăt. Din acel moment am rămas fără serviciu. O vreme am fost şomer, până când mi-am schimbat atitudinea. Am intrat în politică, într-un anumit partid. Acum, cafeaua îmi este servită din nou de o secretară sexy, iar la serviciu merg tot cu o limuzină neagră, dar cu şofer personal. În rest, îmi ţin gura şi, din când în când mai ridic mâna să votez. În acest fel mi-a crescut nivelul de trai, îmi acopăr toate cheltuielile, ba mai pun şi bani deoparte…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu