O femeie urmată de 15 copii se prezintă la oficiul social al primăriei. Wow, zice asistenta socială, sunt toţi ai dvs.? Da, toţi sunt ai mei, spune mama vădit iritată fiindcă a răspuns deja de sute de ori la întrebarea asta. Se întoarce spre copii şi zice cu un ton de comandă: Cristi stai jos, şi toti copii se aşează. Deci, spune asistenta socială, să începem cu completarea formularelor; spuneţi-mi numele copiilor. Acesta, cel mai mare este Cristi. În regulă, urmatorul? Şi pe ăsta îl cheamă Cristi. Asistenta socială îşi încruntă sprâncenele şi scrise mai departe. Unul dupa altul, fiii se numeau toţi Cristi. Urmează apoi fiica, şi ea tot Cristi. Bine, zise asistenta socială, eu recunosc aici un model inedit.
Adică toţi cei 15 copii se numesc Cristi? Da, asta simplifică mult lucrurile, spuse mama copiilor. Când copiii trebuie să se trezească pentru a merge la şcoală nu-mi rămâne decît să strig tare: Cristi! Deşteptarea! , iar când e gata prânzul strig: Cristi! La masă!, şi toţi copiii vin în goană.
Dacă îi văd că vor să traverseze neregulamentar strada, strig de asemenea: Cristi, Stop!, şi iarăşi toţi se opresc. Faptul că i-am botezat pe toţi copiii mei Cristi a fost cea mai bună idee pe care am avut-o vreodată. Asistenta socială se gândeşte o clipă şi întreabă nedumerită: şi cum faceţi când vreţi să chemaţi pe un anume copil şi nu toată trupa ? Păi atunci e cel mai simplu: îl strig pe numele de familie al tatălui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu