Debutantă absolută într-o competiţie europeană intercluburi, Gaz Metan Mediaş ţine nu doar steagul sus, ci şi milioane de microbişti, cu sufletul la gură! Practic, în momentul de faţă, gaziştii sunt singura reprezentantă a României care a adus puncte ţării în clasamentul coeficienţilor UEFA şi tot cam singura cu şanse certe de a accede în ultimul act al preliminariilor (înaintea intrării în grupe) din Europa League. Remiza cu gol (1-1), obţinută joi seara la Mainz, le dă dreptul elevilor lui Cristi Pustai să spere la o premieră în fotbalul românesc: eliminarea la debut, de către o echipă românească, a unei reprezentante a Bundesligii. E adevărat însă că...mai e mult până departe, însă există şanse certe, în acest sens, iar ele ar trebui fructificate. La întrebarea, cu cine însă, lucrurile se complică puţin...mai mult! Deşi beneficiază de sprijinul unor sponsori generoşi (Romgaz şi Transgaz Mediaş), precum şi de cele 2.000.000 de euro obţinute din drepturi de televizare, Gaz Metan se comportă ca un club scoţian cu arici..la pungă! Oficialii “alb-negrilor” refuză să răsplătească jucătorii meritorii (gen Eric de Oliverira Pereira) însă “pompează” bani la greu pentru cei care lustruiesc banca de rezerve (cazul Florin Bratu). Ca jurnalist încerc să fiu imparţial însă ca localnic cad repede în cealaltă extremă şi, poate subiectiv fiind, mă doare faptul că Gaz Metan Mediaş are asemenea conducători. Personal am avut şansa să-i cunosc şi să-i evaluez pe toţi cei implicaţi în ceea ce, în ultimele zile, a devenit “scandalul Eric”. Sincer, nu mi-au inspirat nicio clipă încredere preşedintele Corin Emil Cindrea (care e extrem de curajos în declaraţii atunci când nu are un reportofon sub..nas) sau directorul-general Ioan Horoba, unul dintre “fondatorii” (alături de mentorul său Jean Pădureanu) a “cooperativei” (la care au achiesat doi foşti sau actuali primari, Dumitru Sechelariu şi Gheorghe Ştefan). În schimb, brazilianul Eric de Oliveira Pereira deşi un om simplu, fără prea multă carte însă cu frica lui Dumnezeu, m-a “cucerit” de prima dată. La sfârşitul anului trecut, timp de câteva ore am avut posibilitatea de a discuta...liber, la domiciliul său (o garsonieră din cartoerul După Zid) cu “vedeta” cariocas a gaziştilor şi nu mi-a oferit ocazia de a-l suspecta de duplicitate. Am fost primul ziarist care a aflat că viitoarea sa soţie era însărcinată şi tot primul reprezentant al mass-media care i-a văzut contractul său cu Gaz Metan Mediaş: 30.000 de dolari pe sezon! Fără nicio umbră de îndoială, Eric este un tip sincer, spontan, jovial, un om de toată isprava, pe care sunt convins că te poţi baza...la infinit! Deşi blamat de către suporteri că a “dezertat” atunci când echipa avea cea mai mare nevoie de el, opinez că Eric nu are absolut nicio vină în toată această afacere. Singura vină o poartă doar diriguitorii clubului-fanion de pe Târnava Mare, care în primul rând au acceptat încheierea (în anul 2007) a unui contract conţinând clauze de-a dreptul stupide: posibilitatea de a folosi jucătorul în speţă (legitimat până în august 2012 la clubul Metropolitano din Brazilia), însă cu posibilitatea de a fi cumpărat (cu 350.000 de euro) de un alt club decât cele două implicate în tranzacţie! Ioan Horoba susţine că Eric a semnat un nou angajament valabil pentru încă patru ani şi jumătate, situaţie care practic ar pune definitiv în cui cariera jucătorului. Iar asta pentru că semnătura brazilianului devine nulă, din moment ce a fost parafat un nou acord doar cu jucătorul nu şi cu clubul de care aparţine până în vara lui 2012. Orice mediere la FIFA sau UEFA a conflictului respectiv va avea acelaşi deznodământ: semnătură dublă, deci interdicţie a jucătorului de a mai juca fotbal până la finalizarea diferendului. Cu alte cuvinte, un sfârşit prematur al carierei fotbalistice a lui Eric şi “dispensarea” de orice venit în sportul cu balonul rotund în toată această perioadă! Iar în loc să rezolve cu tact si diplomaţie respectiva speţă, Ioan Horoba recurge la ironii gen “Eric nu a mai vrut să ne ajute pentru că s-a transformat în asistent maternal!”. Ca un corolar al celor enumerate în postul de faţă rezultă că în absenţa (din varii motive) a unor jucători exponenţiali, Gaz Metan Mediaş poate pierde o şansă istorică, aceea de a “scoate” din Europa, chiar la debutul său, o reprezentantă a Bundesligii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu