Prin prisma meseriei eminamente liberale pe care am ”îmbrăţişat-o” în urmă cu două decenii, poate că ar trebui ca Partidul Naţional Liberal să-mi fie cel mai aproape de inimă. Dar pentru că nu am fost niciodată membrul vreunei formaţiuni politice din România şi nu ştiu ce înseamnă disciplina de partid, nu îmi e la suflet absolut niciun partid sau uniune. Iar în privinţa părerii personale despre politicieni, prefer să mi-o exprim cu altă ocazie. Nu pot însă amâna opinia despre Varujan Vosganian, preşedintele Uniunii Armenilor din România, în prezent senator PNL de Iaşi. Vineri, politicianul s-a aflat pentru a nu ştiu câta oară la Mediaş, de data aceasta într-o nouă calitate: preşedinte al subcomisiei de energie neregenabilă a PNL. Orice s-ar spune, Mediaşul a devenit pentru Vosganian o a doua casă, locul unde acesta îşi încarcă periodic energiile şi conturile. Sau mai exact spus, îşi încarcă conturile cu multă energie! Pozează în politicianul perfect, atoateştiutor, are întotdeauna soluţii pentru orice problemă, însă nu ştie cum să le aplice atunci când i se dă pe mână ’’jucăria’’ guvernării. Şi totuşi care să fie motivul pentru care Vosganian ţine cu tot dinadinsul să fie ’’adoptat’’ de un oraş cu doar 60.000 de locuitori ? Răspunsul e cât se poate de simplu : banii ! Aşa cum se cunoaşte, municipiul de pe Târnava Mare este ’’patria’’ gazului metan, raiul unde se pot face afaceri cu statul, sau pe spatele statului. Iar asta cu atât mai mult atunci când îl ai drept consilier pe unul dintre cei mai potenţi oameni de afaceri locali, Mircea Vescan, managerul ’’Armax-Gaz’’. Nu de mult, acesta şi-a permis să achiziţioneze cu 155.000 de euro, cel mai scump tablou din România, ’’Car cu boi’’, pictat de Nicolae Grigorescu. Iar asta după ce promitea că, în cadrul unui parteneriat public-privat, va ridica un cartier rezidenţial la Mediaş de ’’cinci stele’’, schimbând inclusiv cursul râului Târnava Mare. Promisiuni tipice de politician! Nu am însă nimic cu Mircea Vescan, altfel un om aşezat, calculat, fără niciun fel excese, care îşi vede liniştit de afacerile sale. Mă agasează doar discursurile sforăitoare ale lui Vosganian, care nu-şi vede decât propriile interese. Pentru că mai sunt şi altele: lansările de carte (romanul autobiografic “Cartea Şoaptelor”, un volum de doi bani, vândut însă mult mai scump în septembrie 2009 la Mediaş) sau “cucerirea” castelului Apaffy din Dumbrăveni pe care doreşte să-l transforme în sediu central al Uniunii Armenilor din România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu