OARE, DE CE, SIMT NEVOIA POLITICIENII SĂ EXPLOATEZE EMOŢIONAL O MOARTE ÎN...COLECTIV?

Chiar dacă despre tragedia din noaptea de vineri spre sâmbătă, din clubul bucureştean "Colectiv" (foto) vorbeşte o lume întreagă, este dificil, totuşi, pentru orice om echilibrat, să-şi găsească cuvintele pentru a-şi exprima condoleanţele, solidaritatea cu aparţinătorii familiilor celor 27 de morţi şi aproape 200 de răniţi, victime ale incendiului declanşat în respectiva locaţie, de la nişte banale şi aparent inofensive artificii. Nu avem dreptul să blamăm, să judecăm, să ţintuim la stâlpul infamiei pe acei tineri care participau la lansarea albumului unei formaţii cvasianonime care n-ar promova o muzică "sănătoasă". Pe fiecare dintre noi ne reprezintă, în ultimă instanţă, modul în care ne manifestăm la un moment dat şi, pe cale de consecinţă, rămâne la latitudinea noastră maniera, locul, ori timpul, unde alegem să ne distrăm. Ceea ce deranjează (ba chiar oripilează) este faptul că, doar în astfel de împrejurări, politicienii români găsesc de cuviinţă să "iasă în faţă" prin tot felul de manifestări, acţiuni ori demersuri care frizează nesinceritatea şi interesul. Este şi cazul deputatului medieşean Gheorghe Roman, potenţial candidat la alegerile locale de anul viitor, cel care i-a "convocat" pe localnici, duminică seara, în Piaţa Regele Ferdinand, pentru a "aprinde o lumânare şi a ţine un moment de reculegere în memoria celor care au pierit vineri noaptea în Bucureşti". Din ce motive, distinsul politician, nu a avut o astfel de iniţiativă şi în ianuarie 2013, atunci când un număr de 242 de persoane au murit, în împrejurări similare, în Brazilia, în clubul de noapte "Santa Maria"? E adevărat că nu au fost români, însă la urma-urmei, tot oameni, adică semeni de-ai noştri, au fost şi aceia! De asemenea nu-mi aduc aminte ca deputatul Gheorghea Roman să fi adresat localnicilor un îndemn identic la dispariţia, în misiune, a medieşecencei Lavinia Guită, decedată în tragedia aviatică de la Tuzla, din 5 iulie 2010. Şi tot politician (vicepreşedinte de partid!) era Gheorghe Roman şi în martie 2003, atunci când, aflat tot în misiune, a pierit pilotul medieşean Nicolae Sebastian Marian. Personal, dezavuez şi aş fi dezavuat un astfel de demers, precum cel din această seară, venit din partea oricărui politician (indiferent de coloratură!), pentru că poate fi suspectat de încercarea de a exploata în interes propriu o dramă cu profunde reverberaţii sentimentale, emoţionale. Evident că lucrurile se schimbă în mod radical atunci când un astfel de demers vine din partea feţelor bisericeşti cele care se "ocupă" de sufletele celor dispăruţi. De asemenea, să decretezi trei zile de doliu naţional pentru nişte oameni care au ales de bunăvoie să se afle în acel loc, nefiind trimişi în misiuni de statul român, este de asemenea o decizie pur politicianistă!!!