Mărturisesc că, la îndemnul foarte multor medieșeni, m-a bătut gândul, înaintea alegerilor locale din 10 iunie 2012, să-mi depun candidatura ca și consilier independent. N-am fost niciodată membrul vreunui partid politic și nici nu am de gând să mă "înregimentez" vreodată. Totuși, am ferma convingere că în Consiliul Local un vot poate deveni decisiv pentru a schimba soarta unui proiect de hotărâre cu impact asupra întregii comunități. Cele peste 1.000 de semnături necesare n-ar fi constituit aparent nicio problemă. Spun doar aparent, pentru că, în fapt, altfel stau lucrurile. Pur și simplu oamenii încă se tem de răspundere, vor mereu ceva nou în politică și în administrație însă în afara votului secret nu par dispuși să accepte vreo responsabilitate personală, civică. În plus, electoratul rămâne conservator, suspicios, percepția cvasigenerală fiind aceea că orice candidat independent se află, musai, pe "lista" unui partid politic. Ultima "demonstrație" în materie le-au făcut-o Gheorghe Roman și Ioan Petrariu, "independenții" susținuți material, logistic și politic de către USL, mai exact spus de către PSD. Dacă personal am avut prezența de spirit de a renunța la a-mi mai depune candidatura pentru alegerile locale, nu același lucru s-a întâmplat cu un alt
blogger-ziarist, Călin Blaga (foto) cel care dorind să ajungă senator independent n-a reușit să strângă cele 6.000 de semnături necesare pentru a-și depune candidatura în Colegiul 1 Sibiu. Redau mai jos, integral, concluzia la care a ajuns acesta marți, 30 octombrie,când era data limită pentru a depune dosarul cu semnături:
Independenții nu au nicio șansă în România
"Am învățat pe propria piele în ultima săptămână că procesul electoral este astfel construit de marile partide aflate mereu, prin rotație, la putere, încât independenții nu au nicio șansă să acceadă în Parlament. În cazul meu, a trebuit să strâng 6.000 de semnături în patru (DA!, PATRU) exemplare originale unde trebuiau prea multe date, de la nume, la CNP, serie buletin, adresa etc. Desi am mobilizat o armata de oameni in 48 de ore pentru a strânge semnături, a fost greu. Prietenii și cunoscuții au semnat. Cei ce mă citeau la ziar au semnat o parte, la o parte nu am ajuns. Dar la prea mulți le-a fost fie teamă să semneze pentru că se cereau prea multe date, fie le era teamă să semneze pentru a nu păți ceva la serviciu. La alții, mult prea mulți și prea tineri (18-35 ani) le-a fost indiferent. Pentru ei politica nu există, iar adesea oamenii care strângeau semnături au auzit: ,,Sunt scârbit de politică”, ,,Toți sunt la fel!”, ,,Nu merg la alegeri”. Alții s-au bucurat când oamenii trimiși de mine le-au sunat la sonerie. Spuneau că au auzit de candidatura mea și unde se strâng semnături, dar că nu și-au făcut timp să meargă să semneze. Și lista de scuze primite pentru neimplicarea în această campanie de strângere de semnături e lungă. Cert este că există și o apatie sau dezgust față de politică în rândul sibienilor.
Eu unul m-am oferit lor pe tavă. Am încercat să generez un curent printre sibieni, pe care mereu îi aud că s-au săturat. Am decis să nu mai stau pe margine să comentez, ci să mă implic. Doar că nu a fost să fie. Atât legislația greoaie, cât și apatia comunitară, nu au dus la rezultatul scontat. Totusi 2.800 de sibieni au semnat pentru mine in mai putin de o saptamana. Lor le multumesc!
Deși am investit bani, energie și am mobilizat 80 de oameni să strângă semnături, nu am reușit în timpul stabilit. Unii spun că dacă strângeam într-o lună, poate reușeam. Nu cred. Nu cred că este firesc să faci o campanie de strângere de semnături, fie și boicotat de majoritatea presei locale, dar cu ducerea mesajului la alegători și aceștia să nu răspundă, din comoditate. Au venit la sediul de campanie însă să semneze tineri, bătrâni, familii întregi – mulți din cartiere foarte depărtate de zona centrală, unde era sediul de campanie. Testele făcute de mine prin metode specifice, au arătat că, vineri, majoritatea sibienilor știau de candidatura mea ca independent și unde se strâng semnături și erau de acord cu ea. Ciudat, însă, că nu s-au mobilizat. Pe de o parte îi înțeleg: ,,Vine iar unul să ne ceară sprijinul, după ce toți politicienii ne-au înșelat”, pe de altă parte, îmi permit să îi critic pe cei ce au dorit să mă sprijine, cred în mine, dar nu au venit să semneze – ei vor mai comenta la colț de stradă de cât de rău le merge sau cum politicienii aleși de ei sau de alții pentru ei îi înșeală mereu.
Concluzia mea este simplă: am încercat, dar nu am reușit. În aceste zile, trei partide mi-au oferit poziția de candidat pentru Senat în Colegiul 1 municipiul Sibiu (pe care doream să candidez independent) și i-am refuzat. De ce? Pentru că respect traiectoria vieții mele de independent și nu doresc să înșel ca alți politicieni așteptările celor care au semnat pentru mine și cărora, încă odată, le mulțumesc! În mine a rămas speranța că tot acest demers al meu va genera măcar un moment de meditație pentru sibieni despre soarta orașului nostru, dar și a întregii Românii, lăsată în mâna politrucilor care guvernează țara prin alternanță de 20 de ani. De asemenea in aceste zile am invatat pe propria piele ca celor de la guvernare le era cel mai teama de candidatura mea. Nu am inteles de ce. De fapt teama le era unor lideri ai unui partid tot mai mic din actuala guvernare, care se pare chiar a reusit, prin cineva, deturnarea unui numar insemnat de semnaturi oferite mie. Nu e nimic, nu ma supar, doar ii anunt ca am aflat si astfel am inteles care le sunt valorile morale. In rest doresc tuturor sibienilor sa aleaga intelept in 9 decembrie si sa nu uite ca nu doar doua aliante pot primi stampila ci si alte partide, mai mici. Macar asa sa li se mai dea peste nas celor care se cred atotputernici". Unii dintre susţinătorii acestuia au fost de părere că altele ar fi fost şansele dacă şi-ar fi construit un astfel de
exemplu de cv după modelul unor
joburi de studenti bucuresti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu