Gala “Medieşeanul anului 2010”, “clocită” de postul de televiziune din Mediaş “Nova TV”, condus de fiul falit al unui fost primar, alături de un altul care toată viaţa lui nu a “dirijat” decât (la propriu) o şleahtă de gunoieri (aşa, ca Prigoană!), se transformă cu fiecare zi într-o comedie spumoasă cu actori…păpuşari! Pur şi simplu îţi vine să râzi in hohote când vezi zbaterea unor pseudo-jurnalişti să ajungă cei mari tari din parcare (a Hotelului “Central”, acolo unde îşi are televiziunea sediul!). Deunăzi, fata cu zâmbetul tâmp în colţul gurii, a reuşit performanţa de a lua în doar câteva ore (în data de 12 ianuarie) peste 80 de voturi, adică exact atâtea câte avea nevoie pentru a ajunge pe podium şi a-l detrona pe ziaristul cu vechi state de serviciu din Mediaş, Mircea Hodârnău. După asemenea mascaradă consider că pentru a nu se compromite definitiv, respectivul post de televiziune ar trebui să scoată din “grilă”, măcar în ceasul al doisprezecelea, secţiunea “Jurnalistul anului”. Iar pentru a mulţumi pe toată lumea (pentru că e cert că fiecare organizator de “gală” îşi taie partea leului), eu propun ca la fiecare sfârşit de an să aibă loc şi desemnarea “Blogger-ului-ziarist” al anului. Bineînţeles că nominalizaţii şi câştigătorii vor fi toţi cei “excluşi” (în ordine) de postul Nova-Tv, respectiv Hodârnău, Gîrnod şi Antipa. Clasamentul îl vom stabili de comun acord după principiul “rotaţiei”. Ba chiar, spre deosebire de colegii noştri de la “Nova-Tv” vom pune la bătaie şi un premiu “fabulos”: un dolar găurit! Aşteptăm încă de pe acum propuneri de faţadă, pentru a lăsa şi noi impresia imparţialităţii!
P.S. Aşa cum s-a procedat şi în alte cazuri ale prezentei “gale” solicit public şi expres organizatorilor acestei pseudocompetiţii să mă retragă de pe lista celor nominalizaţi, acolo unde, fără acordul meu, tot ei m-au inclus. Deja m-am compromis suficient de mult doar pentru că mi s-a asociat numele cu acest post de televiziune, acolo unde am fost invitat în câteva rânduri, însă doar pentru înregistrarea unor emisiuni şi nu în direct, tocmai spre a fi impiedecat să spun ceea ce gândesc, în mod spontan și tranșant. Consider că după două decenii de presă la cel mai înalt nivel, nu mai e nevoie să ies în față ca păduchele pentru a fi (re)cunoscut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu